M-am oprit o clipă...

Am realizat că ne obosim cu lucruri și supărări fără rost, că pretindem de la oamenii ceea ce n-au și suferim când ar trebui să ne bucurăm de viața. Am privit în jurul meu și am realizat că sunt un om norocos și că pentru o relație închisă sau câteva minciuni n-are rost să mă opresc și să bat pasul pe loc. Nimeni nu-mi va aduce înapoi timpul pierdut, nimeni nu-mi oferă încă o șansă și viața asta trece prea repede pentru a-o călca în picioare.
Am pretenții de la mine, știu ce pot și știu ce este prea mult pentru mine: atunci lupt mai mult și nu-mi permit să renunț, să mă dau bătută și să mă demoralizez. Draga mea, ce ai de gând să faci? Să plângi, să te consumi, să renunți la frumusețea zilei de azi pentru ce a fost ieri? Poți plânge o zi, dar a doua zi trebuie să te ridici pentru că altfel te vei întrista pe zi ce trece și vei ajunge să crezi că fericirea și bucuria ta depinde de ceilalți. Mergi înainte, pleacă undeva, nu renunța și nu te închide. Golul în suflet la un moment dat dispare și lacrimile de ieri se vor transforma într-un zâmbet puternic!
-sursa- http://eusuntfemeie.com/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.