Pe mine viata m-a invatat ca oricat de greu mi-ar fi,am nevoie de
sperante,de vise , de iubire...si mai presus de toate cred ca
sentimentele,prietenia si iubirea sunt cele mai importante...dar nu
trebuie sa uit ca aspectul cel mai esential este frumusetea sufleteasca.
Un om nu trebuie sa fie frumos fizic,trebuie doar sa-i descoperi acea
frumusete interioara...si inca ceva ,nu trebuie sa uitam un lucru ca
oricine trece prin viata noastra ramane acolo pentru totdeauna , nu
iese si nu pleaca niciodata. Mi-a placut sa fiu mereu o visatoare...dar o
visatoare cu picioarele pe pamant si nu am incetat nici o clipa sa
visez...indraznesc sa cred in cele mai marete vise,pentru ca merit ,sunt
constienta ca ele vor deveni realitate si mai stiu un lucru ca daca ar
exista posibilitati ca visele sa se implineasca... Dumnezeu nu mi-ar fi
dat sperantele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu