Sufletul meu...

"Sufletul meu e frate cu al tău, şi îl mâhneşti, îl sperii scormonindu-l astfel. Ia-l drept ceea ce este, un suflet care suferă şi care aşteaptă. Dacă îl interoghezi atât de nemilos, se va închide în sine şi nu va mai îndrăzni să se deschidă în faţa ta."-George Sand.-

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Sigur te vei simti mai bine....

Zambetul este cea mai buna carte de vizita ,mereu avem un motiv sa zambim ,daca nu cautam un motiv ,unul poate fi acela ca m-am trezit si pot sa ma bucur de o noua zi .Toti avem vise, planuri si dorinte...poate unele s-au spulberat de mult si eu ma incapatanez sa visez.Poate cer prea mult de la viata mea .

Prin viata trebuie sa treci zambind,este singurul mod in care putem sa ne demonstram puterea de a trece peste probleme.De cate ori incearca cineva sa-mi faca rau sau chiar daca reuseste ii zambesc…nu trebuie sa fac altceva pentru ai da peste nas.Oamenii sunt rai, majoritatea se gandesc doar la ei, doar la ce e bine pentru ei si actioneaza nepasandu-le de cei din jur, chiar se bucura daca reusesc sa faca rau cuiva…in astfel de situatii cel mai bine e sa le zambesti larg pentru ai face sa se gandeasca la cat rau au facut.Sunt sigura caci cu zambet poti schimba oamenii.Intr-o zi cand crezi ca nu mai ai nici o solutie pentru problemele tale,  cand nu mai ai la cine apela,iesi pe strada si zambeste cald unui om oarecare , sigur te va recompensa cu un zambet la fel de cald…si sigur te vei simti mai bine.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Fericirea e un fel de lacomie cateodata...

Cautam fericire in absolut orice lucru , insa de multe ori o cautam pentru ca suntem influentati de parerile altora ce ne arata cum au ajuns ei fericiti. Fericirea e un fel de lacomie cateodata , nu-ti ajunge la un moment dat  , iar atunci cand o pierzi poti spune ca nu vei mai apuca sa gusti din ea...sau poate nu mai ai ocazia sa o atingi macar.Poate ca ar trebui sa ne oprim din goana vietii si sa ne amintim sa traim. Pur si simplu...fiecare moment din plin. Sa zambim vietii... asta e fericirea adevarata pentru mine, clipele magice care te implinesc, pe care ti le aduci aminte la final, iar astea nu se cauta si pana la urma viata e destul de simpla si noi suntem aia care o complicam.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Ziua de maine...

,,Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii." -Ultima Scrisoare- Gabriel Garcia Marquez-

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Niciodata ...

Niciodata nu am dat satisfactia ca cineva sa ma vada distrusa...au fost momente cand am fost foarte bolnava si nu m-am vaicarit,cu toate ca viata mea atarna  de un fir de ata, chiar subtirel de tot...atunci au fost momente in care sufletul meu plangea in hohote...dar  nu se vadea... eu am avut puterea sa zambesc si sa-i incurajez si pe altii. Am avut forta sau pot sa spun indrazneala sa merg inainte chiar daca au fost persoane care au dorit sa ma traga in jos...au fost momente cand am fost jignita  incat ar fi trebuit sa le urasc si sa-mi nu-mi mai doresc sa mai aud de ele niciodata. Am indraznit cu incapatanare sa traiesc atunci cand multi nu imi mai dadeau nici o sansa...au fost clipe cand am trait temeri de nedescris,uitand de boala mea incat alinam pe altii care se plangeau de dureri minore. Si toate astea le-am facut ca asa era normal si firesc...am avut rabdare si am asteptat punandu-mi toate sperantele in timpul vindecator...pentru ca stiti vorba aceea "timpul le vindeca pe toate"...chiar si pe mine.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cautam mereu...

In viata noastra exista oameni care la un moment dat se retrag fara nici o explicatie... te straduiesti sa intelegi,dar in final nu gasesti nici un raspuns si atunci nu-ti ramane decat sa te consololezi ca viata iti rezerva multe surprize.Ar trebui sa nu-i judecam ci sa-i intelegem,caci atunci cand s-au hotarat sa faca acest pas,ei nu mai rezoneaza cu noi.In zadar cautam explicatii ce nu vor fi oferite vreodata,cautam mereu ceva....acel ceva ce nu stim cu exactitate ce si cum va fi... dar simtim ca avem nevoie de acel ceva si cautam mereu , chiar daca la final nu va fi decat un alt zambet amar.Ei pleca din viata noastra pentru ca au alte lectii de invatat ,astfel drumurile noastre se despart atunci cand nu mai avem aceeasi directie.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Şi aici apar opţiunile...

"Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ţine cont de cine eşti şi de ce ai făcut, bun sau rău. Ea îţi dă un test de supravieţuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile...toate sub formă de lecţii, unele mai dure, altele mai blânde, dar in urma cărora cu siguranţa te vei schimba, de multe ori atât de mult până la a nu te mai recunoaşte pe tine însut."

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

In astfel de momente ...

Sunt zile in calatoria vietii cand fara sa vrei iti gasesti sufletul si gandurile pe drum...vrei sa te apleci sa le culegi de pe jos si sa le strangi la pieptul tau iar apoi sa pleci mai departe. Faci acest gest din instinct pentru ca sunt gandurile tale si pe moment nu-ti vine sa crezi ce faceau ele acolo departe de tine. Avem momente in viata cand simti ca totul este pierdut si nu de putine  ori am fost in astfel de situatie...atunci simti ca nu-ti mai gasesti rostul,ca orice mana intinsa nu te ajuta cu nimic. In astfel de momente ,inchid ochii si imi spun in gand ,ca nimeni nu ma poate ajuta,decat eu singura...si voi lupta in continuare incat sa arat tuturor ca voi invinge orice obstacol din viata mea. Cred ca in primul rand trebuie sa avem incredere in noi...iar asteptari trebuie sa avem numai si numai de la noi.In toate situatiile critice,trebuie sa fim stapani pe noi,pe puterile noastre,sa avem incredere in forta noastra interioara...in acea forta care cu siguranta o capeti in timp si care in incercarile vietii cu siguranta te va fortifica.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

A devenit un obicei ...

A devenit un obicei ca in fiecare dimineata sa-mi incep ziua deschizandu-mi emai-lul...si citesc ceea ce mi se trimite...a devenit un ritual pentru mine asa cum nu pot trai fara cafeaua de dimineata, asa cum nu pot incepe fara bucatica  de suflet pe care o postez pe blog. Pentru mine prima zi este ca prima zi,pentru ca fiecare zi inseamna viata si trebuie sa ne invatam inima ca in fiecare zi sa credem ca este cea mai buna. In fiecare zi  exista pericolul sa dam uitarii o zi importanta,de aceea trebuie sa profitam de fiecare clipa sa o traim din plin si cat mai frumos...pentru ca fiecare zi este un dar!Fiecare zi conteaza, fiecare zi trece, fie in favoarea, fie in defavoarea noastra, dar ce e sigur, este ca trece oricum. Chiar daca nu-l vedem, undeva, exista un ceas, care ne masoara fiecare zi, fiecare ora, fiecare secunda scursa din timpul nostru.

 Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dar apare acel moment...

Vine o zi in viata ta cand simti ca esti dezamagit...si nu este o dezamagire care vine din partea oricui,ea vine din partea prietenilor.Tu vrei sa nu iei in seama ,ca poate te gandesti ca ar fi un accident,ca fiecare om greseste,vrei sa rezisti din toate puterile tale chiar daca simti ca inima iti este facuta tandari si mergi mai departe. Dar apare acel moment cand simti ca s-a umplut paharul...si apoi nu poti sa uiti sau sa treci usor peste acest incident.Parca este ca un blestem sa nu pot uita lucrurile neplacute care apar in viata mea Intotdeauna iau acea amintire cu toate sentimentele care i-au urmat si o inchid intr-o camaruta ascunsa din sufletul meu...si acolo ramane pentru ca nu pot sa uit.Poate ca sunt eu prea perfectionista  si sunt atenta la detalii...si cand te gandesti ca viata se construieste din detalii,pe care din pacate nu le poti ignora la nesfarsit.

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Casa sufletului...

De când mă știu visez la o lume în care toți oamenii se iubesc, se înțeleg și se ajută. O lume în care opinia celuilalt este în regulă chiar dacă nu este asemănătoare cu a mea, iar opinia mea nu este impusă nimănui.

O lume în care greșelile sunt doar greșeli și nimeni nu le numește păcate, iar numărul mare al lor este un motiv de bucurie și nu de tristețe.

O lume în care toți cei care intră în viața noastră sunt motiv de mare bucurie și onoare, iar atunci când ies din viețile noastre devin lecții și amintiri importante.

O lume în care a dărui este expresia abundenței și a firescului, iar a primi este o binecuvântare.

O lume în care nu contează unde te găsești, ci doar că te găsești, că ești acolo, că exiști, iar ceea ce faci și cine ești este prea puțin important.

O lume în care copilăria reprezintă un „bine ai venit” continuu, iar diferențele de vârstă sunt doar cifre.

O lume în care hrana mea este cerută naturii și mulțumită, iar faptul că am primit-o este un dar, nu o obligație.

O lume în care iubirea se extinde asupra a tot și toate, iar cei care nu o pot simți sunt iubiți înzecit.

O lume în care natura nu este proprietatea mea, ci trăim în comuniune, iar competiția lipsește cu desăvârșire din toate aspectele vieții.

O lume în care toți suntem recunoscători că trăim și învățăm împreună, iar cei ce învață mai greu sunt cu atât mai mult ajutați.

O lume în care energia tuturor lucrurilor se întrețese cu a noastră și ne este tuturor învățătură și tămăduire, iar celor care nu simt conexiunile li se dă timp să le simtă.

Și da, știu, veți spune că este o lume perfectă și că nu există … O vreme și eu am crezut așa. Pe vremea aceea credeam, așa cum am fost învățată, că visatul și imaginația sunt niște prostii fără niciun sens, în care nu poți să crezi și nici să-ți pierzi vremea cu ele. Totuși, mă bântuia mereu o întrebare: ”de ce le avem?”. Mai târziu am observat că în Univers nu este nimic fără un rost anume și Creatorul nu a lăsat nimic la întâmplare. Astfel că, imaginația și visul nu sunt nici ele întâmplătoare, ci au rostul lor bome definit. Așa am aflat apoi că lumea la care visam există. Este lumea din care sufletul meu vine. Este casa mea. După fiecare viață trăită aici pe pământ, mă întorc acasă să-mi încarc bateriile să pot veni din nou să-mi împlinesc menirea pe Pământ.

Este și casa voastră, este casa noastră a tuturor! Chiar dacă avem misiuni diferite, casa noastră este aceeași și are toate calitățile despre care v-am vorbit și încă multe altele. Știu că și voi o visați mereu.

Nu încetați să o visați. Cu cât o visăm mai mult cu atât o vom putea împlini pe Pământ.

Să aveți un sfârșit de săptămână liniștit și fericit!

-sursa- http://www.invataturile-afroditei.com/casa-sufletului/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Dumnezeu ne arata cat de imperfecti suntem...

Mereu mi-a  placut sa fiu o perfectionista in tot ceea ce fac,dar culmea de la cei din jurul meu nu am cerut acest lucru...si stiti de ce ? Pentru ca in ultimul timp mi-am dat seama ca nu exista perfectiune ,
 fiecare are cate ceva care trebuie apreciat si...altii chiar nu stiu sa aprecieze . Este foarte greu sa fi sincer  cand  in jurul tau ai avut parte de oameni care te-au tradat si te-au mintit. Acum nu mai caut perfectiunea,chiar nu  imi mai  doresc acest lucru,pentru ca asta ar insemna sa fiu plictisita de viata…ar insemna sa nu ma mai bucur de misterele vietii. Am invatat  ca nimeni si nimic pe lumea asta nu este perfect...a gresi este omeneste...nu-mi mai doresc sa fiu perfecta  pentru ca as ajunge la saturatie, ci imi caut zi de zi imperfectiunile din suflet... din inima mea, pentru a le slefui... si caut imperfectiunile din oameni, pentru a ma corecta pe mine si a-i iubi mai mult.  Desigur, fiecare dintre noi, si asa este si firesc, sa tindem spre perfectiune.  Dar ma intreb,reusim oare?   Exact cand ni se pare ca suntem perfecti, Dumnezeu ne arata cat de imperfecti suntem.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Toti varsam o lacrima...

Cred ca lacrimile nu reprezinta pentru om o slabiciune sau un defect...ele iti pot aminti ca esti om,ca ai sentimente si ca iti pasa.Pentru mine lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate exprima...ele sunt manifestarea sufletului .Oare  o data cu noi nu plange si sufletul?
Toti varsam o lacrima,incepand de la copii pana la batranii care cu lacrimi isi spala neputinta si singuratatea.Ceea ce simt acum are la baza multa lumina...dar si intuneric,multe decizii corecte...dar si multe greseli,multe zambete dar si lacrimi. Sigur,nimic nu este gresit,totul este foarte bine cata vreme inca sunt in viata...pentru ca  nu exista corect sau gresit,bine sau rau.Pentru mine exista ieri,azi  si maine.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Daca stai sa-i asculti povestile ...

Astazi am sa va povestesc despre profesoarele mele de pian...am avut doua la numar. Inca din prima clasa din viata mea de scolarita ,prima a fost o frantuzoaica cu care am lucrat vreo doi ani...era cam exigenta,de cate ori greseam ma lovea cu o bagheta peste degete...bine ca nu ma durea...iar cand eram o eleva silitoare ma recompensa cu bomboane si pere din propia gradina. A doua a fost o nemtoaica frumoasa ...cu care am avut o relatie speciala de suflet pana in ziua de azi...acum stau si ma gandesc cum le-a sectectat parintii mei!  Ieri dupa amiaza am trecut pe la profesoara mea de pian,o doamna distinsa peste care anii au trecut prea repede...profesoara mea a ramas singura,nu mai are familie. De fiecare data mi se rupe inima cand privesc spre ea,mai ales cand vad ca cei din jur au uitat-o....si au fost multi,numai generatii de elevi daca socotim la numar.  Propia ei familie nu mai exista...cred ca nimic nu este mai dureros!

 Daca stai sa-i asculti povestile de viata,durerile,inima ti se rupe in doua. De fiecare data  cand trec pe la doamna mea profesoara este lege sa cantam o piesa la patru maini...pentru ea pianul a insemnat viata,cu toate ca degetele ei care o viata intreaga au alunecat voioase pe clapele pianului,acum erau obosite...parca prea obosite. Cu fiecare nota cantata de degetele sale,ii simteam sufletul framantat...ochii ii lacrimau,iar degetele vorbeau despre durere...o durere sufleteasca care a lasat urme vizibile.  Atunci eu efectiv nu am mai rezistat sa termin piesa...am simtit efectiv o durere in inima  pentru ca stiam  ca doamna a obosit de atatia ani...m-am consolat cu gandul ca viata merge inainte...am inchis incet usa apartamentului si odata cu ea mi-am promis ca nu voi inchide  niciodata cutia cu amintiri.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Cu totii regretam lucruri in viata...

Ar trebui sa invatam singuri sa facem in asa fel incat sa nu regretam nimic ...nu stiu daca se poate! Zic si eu asa...nenorocirea este ca de multe ori viata nu-ti mai acorda alta sansa si este de ajuns o singura greseala de a rata totul. Cu totii regretam lucruri in viata,dar daca ne dam seama la timp cand este prea tarziu...si daca constientizam acest lucru,inseamna ceva. Cateodata viata te pune intr-o asa cumpana ca nu stii daca ceea ce faci este bine sau nu...daca lucrul pe care-l faci sau nu ,il vei regreta . Important este sa faci ce ti se pare ca este mai bine pentru tine...ca pe urma poti sa regreti,asta-i alta poveste.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu mai aștepta ...

"Nu mai aștepta nimic de la cei din preajma ta. Doreste sa fii tu schimbarea, nu te razbuna si nu intoarce aceeasi moneda.Daca reusesti sa faci asta n-o sa te umpli de nervi si suparare din cauza lor, doar ai
sa ii compatimesti, vazandu-i cat sunt de reci si pierduti... Legat de durerile si loviturile vietii, cred ca
toate sunt cu un rost ! Nimic nu e intamplator ....uneori trebuie sa invatam o lectie pe care ne incapatanam
 sa o invatam. Poate fi lectia smereniei si a acceptarii, si pana nu o învățăm vom fi mereu loviti si
loviti."

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Viata este un miracol...

Viata este un miracol...este o framantare de ganduri,trairi,sentimente...viata este linia orizontului care separa ziua de noapte si lumina de intuneric ,o linie frumoasa care separa visul de realitate...viata este bucuria si
speranta unei clipe de fericire.Indrazneala de a visa,este dorinta de a trai!

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Gesturi mici…. neinsemnate…

"Pe un om intelept nu-l poti minti . El se lasa mintit... daca vrea.... Daca ai o relatie cu un asemenea om, ai o singura scapare: fii sincer, fi natural, fa totul firesc, ne fortat.

In iubire, se accepta micile minciuni, care fac poate viata mai condimentata sau ocolesc temporar subiecte delicate…. dar atentie la “mici” si “temporar”… pentru ca firea omului face sa te obisnuiesti cu asta si sa treci repede la “mari” si “definitive”. Din comoditate, din obisnuinta (de la munca- de ex.), din lipsa comunicarii, din lipsa timpului, etc…. indiferent de motiv si justificare… nu o fa fata de omul intelept, fata de copii si fata de cel care te iubeste “cu adevarat”… acestia toti au cu ei ingerasii care ii ajuta sa te prinda. ( glumesc dand vina pe ingerasi… sau nu…)

Ce te da de gol? Simplu…. gesturile mici…. neinsemnate…Sunt gesturi simple, care nu pot fi programate, prevazute, si… ce e mai grav… nici nu pot fi cerute de catre celalalt… pentru ca-si pierd valoarea. Valoare pentru ca sunt dictate de suflet si de ceea ce porti in el fata de partenerul tau. Am zis “partener”…daa… pentru ca se aplica si cand e vorba de sot-sotie,  iubit-iubita, prieten-prieten, dar si parinte-copil… nu dezvolt…ganditi-va singuri.

Si nu uita: trecutul cu greselile lui te urmareste si te ajunge din urma. Nu vei scapa de “lectiile neinvatate” ascunzandu-te, fugind de ele, ocolindu-le... pentru ca ele te fac sa platesti acum, in prezent, involuntar gafand cand te astepti mai putin....si prin asta compromitandu-ti viitorul..."

-sursa- http://doariubire.blogspot.ro/-

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Asta este diferenta...

Viata este o lupta care poate fi mai usoara sau mai grea, depinde de norocul tau, fiind oricum frumoasa daca stii cum sa o traiesti...totul este sa ai o tinta ,sa sti ce vrei de la ea. De multe ori , viata fiecaruia dintre noi ia o intorsatura radicala pentru ca  unii merg prin iarba, altii pe drumuri deja pavate… asta e diferenta. Eu cred ca viata se traieste in functie de unde te duce momentul.Practic esti la mila vantului, daca pot spune asa. Sigur vor fi si momente cand vei fi invins chiar daca ai luptat cu toate fortele tale,dar intotdeauna te vei aduna de unde ai cazut si vei merge mai departe pentru ca soarele iti va zambi din nou. De multe ori simti ca viata este un loc in care iti place sa fii, alteori e pur si simplu o povara, dar cu toate acestea... este frumoasa intotdeauna. 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Și chiar daca...

"Și chiar dacă aceasta ar fi ultima mea zi pe Pământ, mă voi bucura de ea atât cât este cu putință, pentru că o voi trăi cu inocența unui copil, ca și cum aș face totul pentru prima oară."-Paulo Coelho.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Nu lăsa ”ieri” să-ți fure prea mult din ”azi”

"Nu lăsa ” ieri ” să-ți fure prea mult din ”azi ”. Nu lăsa trecutul să-ți răpească din oportunitățile prezentului , să-ți umbrească realizările, să-ți stingă din lumina viselor. Nu permite amintirilor să apese mai mult decât o fac pe rănile deschise ale sufletului, îndepărtează-le concentrându-te pe pe ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Nu fă din ziua de astăzi o continuare a zilei de ieri, ci un nou început. Fiecare zi trebuie să reprezinte o nouă filă. Cartea trebuie scrisă, nu poți șterge ce este deja tipărit dar în față ai sute de pagini albe care-ți așteaptă povestea. Nu te opri dacă nu ai inspirație, dacă ți-a pierit entuziasmul, nu te opri la prima virgulă ce pare să stea între tine și povestea ta, caută o altă modalitate să continui , începe un alt capitol, pune punct, fă orice numai nu te opri din scris. Nu te lăsa purtată de regrete în trecut , trăiește în prezent , cu gândul numai la viitor. Crede, speră , simte. Și povestea se va scrie de la sine. Dă o șansă zilei de astăzi, simte în tine miracolul și magia sa."
-sursa-https://anasstassya.wordpress.com/- 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.

Asa sunt eu...

Cand vine noaptea si pun capul pe perna,inchid ochii si parca zeci de ganduri imi inunda mintea...unele sunt placute,altele nu...altele prea grele si apasatoare. Incerc sa le asez intr-o ordine dupa prioritati,dar in ultimul timp imi este imposibil sa fac acest lucru...vreau sa fac curatenie printre ele...dar nu pot. Nu stiu cand voi scapa de ele...incerc sa-mi eliberez mintea de griji nenumarate si de stres . Asa sunt eu...sunt un om care imi fac griji pentru orice si oricine,ma incapatinez sa gasesc solutii,dar am momente cand simt ca nu mai am putere, incat imi pierd increderea si speranta. Acum cred cu tarie ca "ce tie scris sa se intample,se va intampla"...si uita asa,eu cu gandurile mele in miez de noapte,mai scriu o pagina in cartea vietii.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Sa lupti pentru telurile tale...

Stim cu totii si am simtit pe pielea noastra ca viata este o lupta si nu de multe ori intalnim foarte multe obstacole din partea unor oameni care parca sunt pusi  acolo sa-ti ingreuneze drumul. Nu cred ca poti trece peste aceste obstacole fara a intelege de ce viata este uneori dura sau unele cuvinte ne dor atunci cand ne sunt adresate ...si totusi imi place sa arat intotdeauna ca cel mai nobil lucru pe lumea asta este sa fi"Om" si sa ramai asa pana la final.Este asa de greu sa te lupti cu astfel de specimene pentru ca este mult mai usor sa darami, in loc sa construiesti...sa urasti in loc sa iubesti. Da...viata este o lupta ,care de multe ori iti tranteste niste greutati de nici tu nu le poti duce...este practic o lupta in care trebuie sa te invingi in primul rand pe tine sau mai bine zis trebuie sa te aliezi cu tine. Nu mai vreau sa filozofez pe aceasta tema,dar stiu un lucru...din momentul in care trebuie sa te nasti esti condamnat la viata... sigur, ,viata e cel mai mare dar pe care il primim...viata este plina de surprize  si totul se reduce la alegeri..alegeri pe care fiecare dintre noi le face in mod constient sau nu. Sa lupti pentru telurile tale a devenit azi o pierdere de timp pentru multi si totusi exista si oameni care o fac. Ei trebuiesc admirati si de ce nu perceputi ca exemple pentru cei mai slabi, care nu isi gasesc curajul necesar pentru a o face.

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.

Aprecieză oamenii...

"Aprecieză oamenii care în liniște merg mereu înainte. Desi sunt triști, desi sunt fără speranțe, își ascund cicatricile profunde în spatele unui zâmbet! Ăstia da oameni puternici!"

 

Inchei cu Trebuie sa Traiesc.

gabriella.