Cand vine noaptea si pun capul pe perna,inchid ochii si parca zeci de
ganduri imi inunda mintea...unele sunt placute,altele nu...altele prea
grele si apasatoare. Incerc sa le asez intr-o ordine dupa prioritati,dar
in ultimul timp imi este imposibil sa fac acest lucru...vreau sa fac
curatenie printre ele...dar nu pot. Nu stiu cand voi scapa de
ele...incerc sa-mi eliberez mintea de griji nenumarate si de stres . Asa
sunt eu...sunt un om care imi fac griji pentru orice si oricine,ma
incapatinez sa gasesc solutii,dar am momente cand simt ca nu mai am
putere, incat imi pierd increderea si speranta. Acum cred cu tarie ca "ce
tie scris sa se intample,se va intampla"...si uita asa,eu cu gandurile
mele in miez de noapte,mai scriu o pagina in cartea vietii.
Fel și chip de gânduri oricum vin, indiferent încotro tindem, ori ce credem despre noi. Pentru că, de fapt, nici unul nu ni se potrivește, doar ceva despre noi cu ceva de al lor. Să scăpăm nu-i posibil deoarece nu suntem în situația de a trebui să scăpăm. Noi suntem ceea ce suntem, gândurile-s ceea ce sunt, la rândul lor; în lumea lor. E de ajuns să ne știm în separare față de gânduri pentru a avea ordine, pentru a le impune prioritatea cea mai dintâi, pe noi înșine. Pot crește, gândurile, până să pară că ne înghit, uriașe asemeni lucrurilor din exterior de care ne-am lăsat convinși în întregime. Dar oricât de mari ar părea, lume, gânduri, la un moment oarecare nu pot fi mai mari decât fiecare dintre noi. La fel puterea, încrederea, ori speranța, la fel soluțiile. Nu putem face mai mult decât să ne dedicăm pe de-a-ntregul, dar asta nu are loc în uitarea de noi, în identificarea cu acțiunea, cu scopul, ci în a fi întregi, în separare față de ceea ce tinde să ne separe de noi, cei care suntem cu adevărat. Despre noi s-a scris mai înaintea lucrurilor menite să se întâmple.
Cât de potrivit miezul nopții pentru gânduri fără măsură, dezlănțuite! De partea cealaltă a cerului însă, noi strălucim la fel, chiar dacă tot ce vedem în jur e întuneric.
Fel și chip de gânduri oricum vin, indiferent încotro tindem, ori ce credem despre noi. Pentru că, de fapt, nici unul nu ni se potrivește, doar ceva despre noi cu ceva de al lor. Să scăpăm nu-i posibil deoarece nu suntem în situația de a trebui să scăpăm. Noi suntem ceea ce suntem, gândurile-s ceea ce sunt, la rândul lor; în lumea lor. E de ajuns să ne știm în separare față de gânduri pentru a avea ordine, pentru a le impune prioritatea cea mai dintâi, pe noi înșine. Pot crește, gândurile, până să pară că ne înghit, uriașe asemeni lucrurilor din exterior de care ne-am lăsat convinși în întregime. Dar oricât de mari ar părea, lume, gânduri, la un moment oarecare nu pot fi mai mari decât fiecare dintre noi. La fel puterea, încrederea, ori speranța, la fel soluțiile. Nu putem face mai mult decât să ne dedicăm pe de-a-ntregul, dar asta nu are loc în uitarea de noi, în identificarea cu acțiunea, cu scopul, ci în a fi întregi, în separare față de ceea ce tinde să ne separe de noi, cei care suntem cu adevărat. Despre noi s-a scris mai înaintea lucrurilor menite să se întâmple.
RăspundețiȘtergereCât de potrivit miezul nopții pentru gânduri fără măsură, dezlănțuite! De partea cealaltă a cerului însă, noi strălucim la fel, chiar dacă tot ce vedem în jur e întuneric.