Stim cu totii si am simtit pe pielea noastra ca viata este o lupta si nu
de multe ori intalnim foarte multe obstacole din partea unor oameni
care parca sunt pusi acolo sa-ti ingreuneze drumul. Nu cred ca poti
trece peste aceste obstacole fara a intelege de ce viata este uneori
dura sau unele cuvinte ne dor atunci cand ne sunt adresate ...si totusi
imi place sa arat intotdeauna ca cel mai nobil lucru pe lumea asta este
sa fi"Om" si sa ramai asa pana la final.Este asa de greu sa te lupti cu
astfel de specimene pentru ca este mult mai usor sa darami, in loc sa
construiesti...sa urasti in loc sa iubesti. Da...viata este o lupta
,care de multe ori iti tranteste niste greutati de nici tu nu le poti
duce...este practic o lupta in care trebuie sa te invingi in primul rand
pe tine sau mai bine zis trebuie sa te aliezi cu tine. Nu mai vreau sa
filozofez pe aceasta tema,dar stiu un lucru...din momentul in care
trebuie sa te nasti esti condamnat la viata... sigur, ,viata e cel mai
mare dar pe care il primim...viata este plina de surprize si totul se
reduce la alegeri..alegeri pe care fiecare dintre noi le face in mod
constient sau nu. Sa lupti
pentru telurile tale a devenit azi o pierdere de timp pentru multi si
totusi exista si oameni care o fac. Ei trebuiesc admirati si de ce nu
perceputi ca exemple pentru cei mai slabi, care nu isi gasesc curajul
necesar pentru a o face.
Tinderea către un țel își are originea în propriul sistem al valorilor. Curajul singur e o pâlpâire, o forță fără direcție, oarbă. Pentru a se manifesta, pentru a învinge forțele care i se împotrivesc, trebuie să fie întețit și călăuzit de o dorință puternică, iar aceasta nu poate rezulta decât din necesitatea de a satisface o definiție a valorii proprii în legătură cu lucruri din lume. Cei care au un țel, dar se simt prea slabi pentru a-l urma, trebuie să se încumete mai întâi să facă lumină în propriul sistem al valorilor. Energia unei dorințe poate fi irosită într-un conflict acolo, adesea devenind tensiune, frustrare. Văzând aceasta, depinde apoi de noi să stabilim alte țeluri, renunțând chiar la a implica valori pe care nu le putem avea în armonie. În general va fi imposibil să luăm decizia cea mai bună, pentru că durează atât de mult până să ajungem să putem spune că ne cunoaștem îndeajuns; poate fi nevoie de o lungă serie de experiențe de viață pentru aceasta. Putem însă face distincție între un țel realizabil și unul prea greu de atins, din punct de vedere al formelor de manifestare deja existente în lume, și al resurselor psihice și fiziologice pe care le avem de obicei la dispoziție.
Ne putem folosi de exemplul altora ca model, deși felul în care suntem construiți înăuntru și, de aici, și forma pe care o vor lua țelurile noastre în final, pot diferi mult. Dar pentru că ne naștem toți în contextul acelorași legi ale vieții și avem toți posibilitatea de a tinde către niște țeluri, oricare ar fi ele, urmărirea acestora, indiferent de consecințele acțiunilor de pe parcurs, poate fi admirată la oricare din noi ca o expresie a puterii, a curajului. În orice caz, doar puterea este cu adevărat respectată, pentru că doar de ceva puternic se ține cont.
Traiul împreună în societate uneori ne impune, ori ne pune la dispoziție drept cale de a deriva cele mai semnificative avantaje, moralitatea, uneori în forma rafinată a nobleții, chiar dacă ne-o asumăm doar la exterior. Unii dintre noi și-o însușesc, făcându-i loc în sistemul valorilor. Și pentru unii devine mai mult decât o unealtă cu care îngrijim de căutarea bunăstării lumești și supraviețuire. Poate deoarece ne este mai pe măsura umanității, cea mai aproapiată treaptă în evoluția prin realizarea potențialului pe care îl bănuim în prezent doar în vise. De aceea, unii din noi vedem puterea, ca și lupta în care puterea decide, ca pe ceva intermediar, al condițiilor din lume, iar baza o avem în idealuri, valori încă neajunse la suficientă maturitate în majoritatea dintre noi pentru a determina stabilirea unor noi tipare în societate. Pentru cei care nu se simt determinați să participe în această tendință a naturii umane de a-și desăvârși potențialul, probabil că una dintre cele mai valoroase lecții ale vieții rămâne cea despre importanța puterii.
Tinderea către un țel își are originea în propriul sistem al valorilor. Curajul singur e o pâlpâire, o forță fără direcție, oarbă. Pentru a se manifesta, pentru a învinge forțele care i se împotrivesc, trebuie să fie întețit și călăuzit de o dorință puternică, iar aceasta nu poate rezulta decât din necesitatea de a satisface o definiție a valorii proprii în legătură cu lucruri din lume. Cei care au un țel, dar se simt prea slabi pentru a-l urma, trebuie să se încumete mai întâi să facă lumină în propriul sistem al valorilor. Energia unei dorințe poate fi irosită într-un conflict acolo, adesea devenind tensiune, frustrare. Văzând aceasta, depinde apoi de noi să stabilim alte țeluri, renunțând chiar la a implica valori pe care nu le putem avea în armonie. În general va fi imposibil să luăm decizia cea mai bună, pentru că durează atât de mult până să ajungem să putem spune că ne cunoaștem îndeajuns; poate fi nevoie de o lungă serie de experiențe de viață pentru aceasta. Putem însă face distincție între un țel realizabil și unul prea greu de atins, din punct de vedere al formelor de manifestare deja existente în lume, și al resurselor psihice și fiziologice pe care le avem de obicei la dispoziție.
RăspundețiȘtergereNe putem folosi de exemplul altora ca model, deși felul în care suntem construiți înăuntru și, de aici, și forma pe care o vor lua țelurile noastre în final, pot diferi mult. Dar pentru că ne naștem toți în contextul acelorași legi ale vieții și avem toți posibilitatea de a tinde către niște țeluri, oricare ar fi ele, urmărirea acestora, indiferent de consecințele acțiunilor de pe parcurs, poate fi admirată la oricare din noi ca o expresie a puterii, a curajului. În orice caz, doar puterea este cu adevărat respectată, pentru că doar de ceva puternic se ține cont.
RăspundețiȘtergereTraiul împreună în societate uneori ne impune, ori ne pune la dispoziție drept cale de a deriva cele mai semnificative avantaje, moralitatea, uneori în forma rafinată a nobleții, chiar dacă ne-o asumăm doar la exterior. Unii dintre noi și-o însușesc, făcându-i loc în sistemul valorilor. Și pentru unii devine mai mult decât o unealtă cu care îngrijim de căutarea bunăstării lumești și supraviețuire. Poate deoarece ne este mai pe măsura umanității, cea mai aproapiată treaptă în evoluția prin realizarea potențialului pe care îl bănuim în prezent doar în vise. De aceea, unii din noi vedem puterea, ca și lupta în care puterea decide, ca pe ceva intermediar, al condițiilor din lume, iar baza o avem în idealuri, valori încă neajunse la suficientă maturitate în majoritatea dintre noi pentru a determina stabilirea unor noi tipare în societate. Pentru cei care nu se simt determinați să participe în această tendință a naturii umane de a-și desăvârși potențialul, probabil că una dintre cele mai valoroase lecții ale vieții rămâne cea despre importanța puterii.
RăspundețiȘtergere