Cautam fericire in absolut orice lucru , insa de multe
ori o cautam pentru ca suntem influentati de parerile altora ce ne
arata cum au ajuns ei fericiti. Fericirea e un fel de lacomie cateodata ,
nu-ti ajunge la un moment dat , iar
atunci cand o pierzi poti spune ca nu vei mai apuca sa gusti din ea...sau
poate nu mai ai ocazia sa o atingi macar.Poate ca ar trebui sa ne oprim din goana vietii si sa ne amintim sa traim. Pur
si simplu...fiecare moment din plin. Sa zambim vietii... asta e fericirea
adevarata pentru mine, clipele magice care te implinesc, pe care ti le
aduci aminte la final, iar astea nu se cauta si pana la urma viata e destul de simpla si noi suntem aia
care o complicam.
asemenea cuvintelor ce le asterni din sufletul tau a realitatii de necontestat,la noua creatia a lumii noi,asta asa in calcule matematice raportat la numarul de populatie globala inmultiut cu 9 luni cat tine o sarcina terestra umana,impartit la buna cunoastere a egourilor diverse...raportat la nivelul de cunoastere terestra ar insemna ca preconizare matematica precisa un miliard de veresuri de iubire inmultite cu dorinta de viata si trainicie,substanta iertata al noului Adam si a Evei care isi asuma in totalitate fericirea eterna pe si pe teritoril terestru ...melodia aceasta s ar dori dansata in deplina alcatuire a tuturor simtemintelor umane ....
Știi, Asa cum zici, viata este simpla, sau se exprima prin simplitatea complexității lucrurilor, Uneori as fi dorit sa spun ca, mi-ar fi plăcut ca de expl. Sa se numească într un alt mod gândurile "feedback" în loc de comentarii.. Ca deseori pe cel ce posta și dacă am ajuns al supăra cu ceva involuntar îmi prineam săpullneala, cum ca știu sa comentez când colo era momentul ce doream sa l petrec cu cel ce mi a incantat melodios ziua cu modul sau de privire, și atunci credeam ca viata e complicata. Mereu în explicații,etc. Ca as fi dorit cândva sa fi găsit puterea sa spun lucrurilor asa cum le simțeam, fără sa fi dat în retragere. Îmi părea de-o complexitate greu de egalat sa fie înțeles ce transmiteam, exact astfel și nu doar prin prisma cititorului. Posibil asa și viata, ea pur și simplu este și doar de noi depinde dacă vedem viata cum este în realitate.... Nu știu cum faci de am îndrăgit acest gen de muzica... Multumesc
Buna seara,Anca,sa stii ca nu am uitat de adresa ta de email...am fost ocupata foarte mult cu mama mea care a avut o problema de sanatate destul de complicata,cand o sa am timp o sa-ti raspund ptr ca imi dau seama ca esti un om bun.Multumesc ptr atentionare,dar astazi am fost nevoita sa merg cu masina si dimineata si spre seara.Cred ca nu ai uitat ca eu pot sa-mi protejez drumul ori unde ma aflu.Daca ai nevoie de ceva,poate vrei sa ma intrebi ceva poti sa-mi scrii pe adresa de email,iar eu sper sa pot sa raspund cat mai repede.Te imbratisez cu drag si iti doresc un Paste Fericit cu multa lumina in suflet!
Simplului și complicatului le este dat să existe împreună în viețile noastre, se pare. Fericirea de unul singur este la o distanță de multe cerințe față de fericirea între ceilalți, iar în spatele cerințelor nu sunt numai modele întreținute în societate, numai rezultate demne de apreciat la care, cumva, au ajuns unii din noi, ci sunt tendințe cuprinse în natura umană; cărora le dăm expresie. Oamenii se opresc din goana vieții pentru a-și aminti să trăiască (altfel decât antrenați în satisfacerea unor etaloane ale fericirii), doar că o fac din când în când; sau, altfel spus, se mai și opresc. Nu prea au de ales. La o lume în care putem funcționa împreună doar bucurându-ne simplu de viață, fiecare de el însuși de fapt, fără a căuta un lucru anume, o imagine anume, pe care să ne sprijinim fericirea, Andrei nu poate decât să viseze. Nu e timpul ei încă, nu va fi timpul ei pentru multe vieți de acum înainte.
Bună seara, Stimata doamna, va rog respectuos sa nu tulburați acest suflet care a suferit suficient în aceasta viata. Acest suflet greu încercat ar trebui lăsat sa se bucure de Lumina s nu de "egouri". Nu mi sunt deloc străine astfel de umbre postate prin diverse "cuvinte alese" și PENTRU aceasta pricina va rog sa ii dați pace. Cunosc astfel de "genii" îmbrăcați în înger! Ați cunoscut cu adevărat un înger? Anca.
Buna dimineata Anca.Nu inteleg ce este cu tine! Ce te nemultumeste!Te rog, daca ai ceva de zis scriie-mi pe email...sunt deschisa la orice discutie.Da,pot sa-ti spun ca am cunoscut un astfel de inger...ingerul meu pazitor,si daca nu ma crezi poti sa consulti profilul meu.Multumesc ptr trecere.
Din experiența mea, doar ceea ce se manifestă prin noi când interacționăm cu alți oameni poate produce nefericire. În acest plan căutăm să impunem ordine, să inhibăm porniri negative, să perfecționăm înclinații care determină plăcere în ceilalți, abilități care ne pot aduce apreciere, încuviințare. În acest plan învățăm ceea ce se așteaptă de la noi înainte de a ni se garanta siguranța, intimitatea cu alții, acces la lucruri de orice fel. Aici ne definim succesul prin comparație cu realizările altora, cu lucrurile obținute de ei. Aici ne găsim pacea la sfârșitul luptei, liniștea aceea în care, deși la exterior manevrăm simbolurile prin care ne e recunoscut statutul de învingători, dinăuntru ne bucurăm, simplu, de viață. Ne oprim din goană ca să ne tragem sufletul. Dar nu ne putem permite să întârziem prea mult în această liniște fără început și fără sfârșit, pentru că riscăm să pierdem inerția eforturilor de până atunci, cadrul social potrivit vârstei, moda de la un moment dat; și, urmând acestora, dorința pentru un anumit fel de fericire. Și de aceea ne adâncim sufletul iar în complicațiile naturii noastre și ale vieții împreună în societate.
Lăcomia, în acest context al obținerii fericirii condiționate, este o strategie de prevenire a pierderii, un mod de a pune cât mai mult suflet în lucrul dorit, o expresie a incapacității fiecăruia dintre noi de a determina clar cât de mult dintr-un lucru este suficient pentru fericire. Mai este și o expresie a incapacității de a accepta că fericirea pe care ne-o induc tendințe, din noi, ca și condiții din exterior care sunt variabile, la un moment dat își pierde suportul, descrește, dispare. Mai poate fi și despre a fi cunoscut un vârf al existenței care a devenit un standard, o limită de trecut pentru a ne putea permite să fim fericiți. În unele comunități, în lume, strădania continuă de a atinge un ideal de fericire capătă un aspect mai blând: s-a atins un echilibru între goană și a trăi pur și simplu. Poate datorită condițiilor economice favorabile, poate datorită rezistenței față de tendințele vremurilor a unor obiceiuri locale care satisfac un simț al identității. Cert este că e nevoie de un consens ca să putem trăi în alt fel împreună, iar în această existență unde simplul și complicatul trebuie să coexiste, probabil că la mai mult de un echilibru între ele nu ne putem aștepta.
asemenea cuvintelor ce le asterni din sufletul tau a realitatii de necontestat,la noua creatia a lumii noi,asta asa in calcule matematice raportat la numarul de populatie globala inmultiut cu 9 luni cat tine o sarcina terestra umana,impartit la buna cunoastere a egourilor diverse...raportat la nivelul de cunoastere terestra ar insemna ca preconizare matematica precisa un miliard de veresuri de iubire inmultite cu dorinta de viata si trainicie,substanta iertata al noului Adam si a Evei care isi asuma in totalitate fericirea eterna pe si pe teritoril terestru ...melodia aceasta s ar dori dansata in deplina alcatuire a tuturor simtemintelor umane ....
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=TjoTruBSIPQ
Anca.A.
Știi,
RăspundețiȘtergereAsa cum zici, viata este simpla, sau se exprima prin simplitatea complexității lucrurilor,
Uneori as fi dorit sa spun ca, mi-ar fi plăcut ca de expl. Sa se numească într un alt mod gândurile "feedback" în loc de comentarii..
Ca deseori pe cel ce posta și dacă am ajuns al supăra cu ceva involuntar îmi prineam săpullneala, cum ca știu sa comentez când colo era momentul ce doream sa l petrec cu cel ce mi a incantat melodios ziua cu modul sau de privire, și atunci credeam ca viata e complicata. Mereu în explicații,etc. Ca as fi dorit cândva sa fi găsit puterea sa spun lucrurilor asa cum le simțeam, fără sa fi dat în retragere.
Îmi părea de-o complexitate greu de egalat sa fie înțeles ce transmiteam, exact astfel și nu doar prin prisma cititorului. Posibil asa și viata, ea pur și simplu este și doar de noi depinde dacă vedem viata cum este în realitate....
Nu știu cum faci de am îndrăgit acest gen de muzica... Multumesc
Anca. A.
https://m.youtube.com/watch?v=dJ-QLl5qjLg
RăspundețiȘtergereTe rog sa eviți azi orice deplasare cu mașina.
Buna seara,Anca,sa stii ca nu am uitat de adresa ta de email...am fost ocupata foarte mult cu mama mea care a avut o problema de sanatate destul de complicata,cand o sa am timp o sa-ti raspund ptr ca imi dau seama ca esti un om bun.Multumesc ptr atentionare,dar astazi am fost nevoita sa merg cu masina si dimineata si spre seara.Cred ca nu ai uitat ca eu pot sa-mi protejez drumul ori unde ma aflu.Daca ai nevoie de ceva,poate vrei sa ma intrebi ceva poti sa-mi scrii pe adresa de email,iar eu sper sa pot sa raspund cat mai repede.Te imbratisez cu drag si iti doresc un Paste Fericit cu multa lumina in suflet!
ȘtergereSimplului și complicatului le este dat să existe împreună în viețile noastre, se pare. Fericirea de unul singur este la o distanță de multe cerințe față de fericirea între ceilalți, iar în spatele cerințelor nu sunt numai modele întreținute în societate, numai rezultate demne de apreciat la care, cumva, au ajuns unii din noi, ci sunt tendințe cuprinse în natura umană; cărora le dăm expresie. Oamenii se opresc din goana vieții pentru a-și aminti să trăiască (altfel decât antrenați în satisfacerea unor etaloane ale fericirii), doar că o fac din când în când; sau, altfel spus, se mai și opresc. Nu prea au de ales. La o lume în care putem funcționa împreună doar bucurându-ne simplu de viață, fiecare de el însuși de fapt, fără a căuta un lucru anume, o imagine anume, pe care să ne sprijinim fericirea, Andrei nu poate decât să viseze. Nu e timpul ei încă, nu va fi timpul ei pentru multe vieți de acum înainte.
RăspundețiȘtergereBună seara,
ȘtergereStimata doamna, va rog respectuos sa nu tulburați acest suflet care a suferit suficient în aceasta viata. Acest suflet greu încercat ar trebui lăsat sa se bucure de Lumina s nu de "egouri". Nu mi sunt deloc străine astfel de umbre postate prin diverse "cuvinte alese" și PENTRU aceasta pricina va rog sa ii dați pace. Cunosc astfel de "genii" îmbrăcați în înger! Ați cunoscut cu adevărat un înger?
Anca.
Buna dimineata Anca.Nu inteleg ce este cu tine! Ce te nemultumeste!Te rog, daca ai ceva de zis scriie-mi pe email...sunt deschisa la orice discutie.Da,pot sa-ti spun ca am cunoscut un astfel de inger...ingerul meu pazitor,si daca nu ma crezi poti sa consulti profilul meu.Multumesc ptr trecere.
ȘtergereDin experiența mea, doar ceea ce se manifestă prin noi când interacționăm cu alți oameni poate produce nefericire. În acest plan căutăm să impunem ordine, să inhibăm porniri negative, să perfecționăm înclinații care determină plăcere în ceilalți, abilități care ne pot aduce apreciere, încuviințare. În acest plan învățăm ceea ce se așteaptă de la noi înainte de a ni se garanta siguranța, intimitatea cu alții, acces la lucruri de orice fel. Aici ne definim succesul prin comparație cu realizările altora, cu lucrurile obținute de ei. Aici ne găsim pacea la sfârșitul luptei, liniștea aceea în care, deși la exterior manevrăm simbolurile prin care ne e recunoscut statutul de învingători, dinăuntru ne bucurăm, simplu, de viață. Ne oprim din goană ca să ne tragem sufletul. Dar nu ne putem permite să întârziem prea mult în această liniște fără început și fără sfârșit, pentru că riscăm să pierdem inerția eforturilor de până atunci, cadrul social potrivit vârstei, moda de la un moment dat; și, urmând acestora, dorința pentru un anumit fel de fericire. Și de aceea ne adâncim sufletul iar în complicațiile naturii noastre și ale vieții împreună în societate.
RăspundețiȘtergereLăcomia, în acest context al obținerii fericirii condiționate, este o strategie de prevenire a pierderii, un mod de a pune cât mai mult suflet în lucrul dorit, o expresie a incapacității fiecăruia dintre noi de a determina clar cât de mult dintr-un lucru este suficient pentru fericire. Mai este și o expresie a incapacității de a accepta că fericirea pe care ne-o induc tendințe, din noi, ca și condiții din exterior care sunt variabile, la un moment dat își pierde suportul, descrește, dispare. Mai poate fi și despre a fi cunoscut un vârf al existenței care a devenit un standard, o limită de trecut pentru a ne putea permite să fim fericiți. În unele comunități, în lume, strădania continuă de a atinge un ideal de fericire capătă un aspect mai blând: s-a atins un echilibru între goană și a trăi pur și simplu. Poate datorită condițiilor economice favorabile, poate datorită rezistenței față de tendințele vremurilor a unor obiceiuri locale care satisfac un simț al identității. Cert este că e nevoie de un consens ca să putem trăi în alt fel împreună, iar în această existență unde simplul și complicatul trebuie să coexiste, probabil că la mai mult de un echilibru între ele nu ne putem aștepta.
RăspundețiȘtergereDaca cuvintele asternute mai sus iti apartin inseamna ca esti fericita. Mi ar placea sa te cunosc, sa-ti vad sclipirea din ochi si zambetul interior.
RăspundețiȘtergere