Intr-adevar viata este perfecta... viata e minunata si este frumoasa
pentru ca am prieteni care sa -mi aduca aminte in caz ca uit. Am invatat
sa traiesc frumos, gandesc pozitiv, iubesc... am vazut pe pielea mea
cum starile interioare afecteaza sanatatea. I-am indepartat pe acei
oameni care ma storceau de energie, care ma faceau sa cred ca nu voi
reusi niciodata sa-mi indeplinesc visele... nu mai am in jurul meu
persoane negativiste, invidioase, persoane care imi pandeau si judecau
fiecare miscare. Ma simt libera, iubita, apreciata si inteleasa de
oamenii care conteaza pentru mine si asta ma face fericita. Cred in
puterea binelui, cred ca nimic nu este intamplator si cred ca tot ce fac
se intoarce inzecit.Dumnezeu este alaturi de mine mereu,i-l simt ca
un prieten care ma sfatuieste la fiecare pas. Am ajuns la concluzia ca
viata este cateodata dureros de frumoasa...si asa cum zicea un prieten, "viata este o comoara si noi, pas cu pas
trebuie sa ne slefuim, sa devenim o comoara pentru noi insine".
Adevarata avere a unui om este o inima curata si un suflet sincer,
nepatat...nu cred ca oricine poate sa ramana asa, decat un suflet care a
inteles adevarata valoare a omului. Indiferent cat de dura ar fi viata
si de cate ori cadem,important este sa stii sa te ridici...sa-ti
pastrezi sufletul curat si nu plin de frustari. Nu trebuie sa uitam ca
in fiecare din noi exista tristete, exista apoi bucurie...exista traire
si mai presus de toate un om adevarat intotdeauna va stii sa traiasca
ceea ce-i este dat,incat sa depaseasca momentele mai putin placute,sa
se bucure de ceea ce primeste de la viata si sa-si faca zilele mult mai
frumoase.
Luptam in fiecare clipa sa fim noi si sa ne pastram echilibrul pentru a
putea fi fericiti.. .am ajuns sa luptam pentru orice. Ne facem mereu
planuri care uneori sunt date peste cap, ne incredem in acele persoane
ca apoi sa fim dezamagiti si in final iubim ca sa fim raniti. Nu ar
trebui sa ne plangem de toate aceste aspecte pentru ca ele fac parte din
viata noastra si stim cu totii ca de-a lungul vietii te confrunti cu
tot felul de momente...de bucurie,de tristete, si de dezamagire .
Si totusi sunt o persoana norocoasa pentru ca ma uit in jurul meu si vad
oameni cu probleme mari de viata care efectiv imi dau fiori...stau si
ma gandesc cum rezista acesti oameni,pentru ca eu cand am o problema mi
se pare ca a venit sfarsitul lumii...si eu am avut probleme mari cu
sanatatea dar m-am agatat cu disperare de acel firicel de viata care
mai exista. Cred ca este o scoala a vietii sa suferi pentru ca apoi dupa
ce vei trece acel obstacol vei deveni mai puternic...mereu mi-am zis
faptul ca traiesc, imi da speranta ca voi depasi toate obstacolele in
clipa urmatoare...chiar si in viitorii ani si este necesar sa accentuez
cuvintul Trebuie sa rezist si sa trec peste orice problema ce apare in
viata mea.Poate nu a-ti inteles ce am vrut sa scriu,dar am o prietena
care nu a stiut nici o clipa sa profite de acest "Trebuie"...si acum
este prea tarziu pentru ea...din pacate.Eu personal am convingerea ca
trebuie sa ai puterea de a merge mai departe chiar si atunci cand e mai greu incat sa sti sa tii piept "celor negre".
Daca exista un lucru bun pe lumea asta,acela este Visarea...pentru ca
visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer...sunt
raspunsuri la intrebari pe care nu stim sa le formulam,sunt ilustratii
din cartea pe care sufletul o scrie pentru tine. Trebuie sa intelegem ca
nu putem schimba noi lumea, oricat ne-am stradui ...oricat am
plange...ne ramane singura speranta ca maine este o noua zi ... ca va fi
bine...cine stie...poate...dar chiar daca viata ne ingenunghiaza,nu
uitati sa zambiti si sa gasiti puterea de a ridica fruntea sus si a
merge mai departe...cel putin eu asa am decis ca de acum voi privi de pe
fereastra optimismului... si stiti care e partea frumoasa? Ca de pe
acea fereastra, am sa va pot vedea si pe voi radiind de fericire...asa
ca nu pot decat sa va spun fiti fericiti si zambiti.
In ultimul timp am observat ca oamenii saraci au cel mai bogat suflet si
stiti de ce ? Pentru ca ei pretuiesc bogatia sufletului,pe cand unii
...nu!. Cred ca saracia nu are sentimente,cunosc multi oameni saraci
care sunt recunoscatori atunci cand le dai o mana de ajutor...si atunci
reusesc sa multumesca cu un zambet pentru ca doar pe acesta il mai
au...doar un zambet trist pentru ca inima lor este impietrita de durere.
De cateva zile ,seara tarziu vad un om cu cateva sacose dormind pe
banca din fata blocului si am aflat de curand ca isi pierduse casa.Chiar
nu pot sa cred asa,oare de ce soarta este asa de cruda cu unii...cred
ca toti meritam pe acest pamant aceeasi viata. Obisnuiesc sa scriu de
multe ori pe blog si chiar o spun tot timpul ca viata ne ofera multe
surprize si la un moment dat fiecare dintre noi are nevoie de ajutor.
Asa ca va indemn...haideti sa fim mai buni si mai ales oameni!.
Am momente cand vreau sa fiu singura cu gandurile mele...doar eu si cu
ele...cred ca acesta este momentul cand tu esti cel mai sincer...tu si
cu tine. Realizez ca este singurul moment in care nu poti sa trisezi sau
sa minti,este acel moment in care simti ca nu esti judecat pentru ceea
ce gandesti. De aceea azi imi permit in gand sa visez,sa plang,sa ma
bucur,sa-mi fie frica,sa doresc sa vreau...sa traiesc. Da...simt uneori o
nevoie imperioasa de a ma intalnii cu mine…eu si nimeni.
De cate ori am zis ca nu ma mai intereseaza nimeni,sa nu mai pun la
suflet nimic si...totusi persist in acesta greseala. Nu stiu cand voi
intelege ca oamenii sunt egoisti si traiesc doar pentru ei. Doamne,de
cate ori am trecut prin starea asta si nu m-am saturat,de cate ori
durerea mi-a sfasiat sufletul...de cate ori am fost trantita la pamant
din prea multa bunatate...de cate ori am reusit sa ma ridic din nou...de
cate ori m-am adunat in singuratatea mea,mi-am sters lacrimile si am
hotarat sa merg mai departe si sa-mi continui lupta cu viata. Am ajuns
sa port cu mine un ocean de lacrimi si o mare de tristeti ...stiu ca
trebuie sa fiu constienta ca nimeni nu ma va intelege mai bine ca
mine,chiar daca imi este mai bine sau nu. Ma intreb oare de ce numai eu?
Acum am mai invatat o lectie ca unele dureri sufletesti nu le poate
alina nimeni decat tu si ...timpul...asa ca imi etalez acelasi zambet cu
care chiar si eu ma pacalesc uneori.
Astazi fiind mai libera am vizionat mai multe casete video cu momente
din viata,cu familia mea,cu prietenii mei...astazi am avut chef sa revad
trecutul...chiar am deschis si doua albume cu fotografii...si am
retrait clipe ce m-au facut fericita candva,dar desi clipele acelea au
fost frumoase,nu vreau niciodata sa raman acolo...pentru mine prezentul
este mult mai important...stiu ca prezentul imi va oferi clipe si
amintiri frumoase la fel ca cele din trecut...spun asa pentru ca viata
este plina de surprize,starile sufletesti se schimba brusc...iar noi
trebuie sa fim singurii care trebuie sa avem puterea de a trece cu bine
peste ele.
Discutam astazi cu o prietena draga mie despre destin si ea sustinea ca
orice om are un destin scris acolo sus in stele. Eu una nu cred in
destin...cred in Dumnezeu si sustin ca el este considerat o forta speciala care
ne lasa sa ne alegem noi singuri destinul , iar destinul ,se pare ca
noi suntem cei care il formam prin deciziile noastre. Sunt momente
cand nu ne dam seama ,dar de multe ori o decizie ne poate influenta viitorul pentru ca
viata este un drum pe care mergi ...cum ai deschis usa , sti ca esti
plecat si iti dai seama care este cursul ei ,incerci sa-l controlezi
si totusi apare necunoscutul...acel moment cand tu nu ai cum sa mai influentezi doar daca ai norocul intr-o fractiune de secunda. Ne dam seama ca drumul este lung si intortocheat,dar este un drum pe care trebuie sa mergem mai departe pana la capat ... pana la marele final.
Desi am fost dezamagita de multe ori,continui sa cred in oameni. Eu
mereu am avut incredere,din pacate in prea multi...si am fost
dezamagita. Sa fie oare vina lor ? Nu cred...este doar vina mea pentru
ca dupa mine increderea reprezinta un risc. Poti sa oferi incredere ,dar
asta nu inseamna ca trebuie sa si primesti. Dar omul din mine imi spune
ca trebuie sa merg cu acesta incredere mai departe...pentru ca pana la
urma toti,absolut toti fie buni sau rai m-au facut sa fiu omul care sunt
acum. Cei buni m-au facut sa fiu un om si mai bun...cei rai m-au facut
sa fiu omul increzator in bine si mai stapan pe sine. Poate niciodata
nu vom reusi sa dam masca jos unui om,pentru ca pierdem prea mult
timp si asta pentru ca sunt prea multe persoane duplicitare si ori de
cate ori arunci o privire in spate le vezi cum isi schimba mastile,
incat cu adevarat nu intelegi cand sunt aceste persoane ele insele. Si
totusi...ce bine ar fi daca s-ar inventa un detector de oameni falsi!.
In general viata este o lupta neincetata...cred ca trebuie sa ai nevoie
de acea picatura de noroc! Si daca nu ai acel noroc, tu trebuie sa
lupti continu,pentru ca daca te lasi pagubas si-ti spui "m-am saturat"
inseamna ca esti un las si nu esti in stare sa faci fata greutatilor
care survin. Pierderile se manifesta prin clipele de tristete,iar gloria
prin momentele de fericire,asa ca doar de tine depinde cate clipe
nefericite vei avea, caci nici o nereusita nu este o pierdere atata timp
cat nu cedam. Nu am suportat oamenii pesimisti...chiar ma feresc sa
fiu in preajma lor pentru ca stiu ca nu vor sa lupte pentru ei...sau
stiu eu,poate nu au curajul necesar. Eu nu regret nimic din viata mea
,poate ca as fi modificat unele lucruri daca as fi avut alta
mentalitate, dar ma iubesc asa cum sunt si sunt mindra de mine chiar
si asa imperfecta. Eu vreau sa raman aceeasi optimista care crede ca
viata este darul divin...iar greutatile sunt facute sa ne
indrepte...eu vad viata ca pe o poezie care uneori are rima iar uneori
nu...e ca un cerc....ca acea roata care se invirte si ajunge in
acelasi punct...eu asa o vad...totul ne influentaza viata,iar noi
putem doar sa traim fiecare moment si sa vedem partea buna a
lucrurilor fara pareri de rau.
Ce te costă
să schimbi un gând? Sa treci de la nemulţumire la recunoştinţă? Să te
focalizezi pe ce este bun în viaţa ta în loc să te împiedici de ce nu
funcţionează? Nu costă nimic. Opţiunea este gratuită şi îţi aparţine. Ce
te costă în schimb să nu faci alegerea asta? Totul.
Fii atent la
dialogul tău interior. Fii atent la ce se petrece când rămâi singur.
Fă-ţi un obicei din a te observa. Nu-ţi pot spune ce transformare
produce simplul fapt de a fi prezent în interiorul tău. Dar vei înţelege
când o vei face.
Vei şti că fericirea este o alegere.
Nu te costă
nimic să alegi un gând bun în locul unuia care te face să te simţi rău.
Timpul şi energia pe care acum le pierzi cu sentimente negative şi
gânduri toxice vor lucra în favoarea ta doar atunci când vei fi prezent
cu adevărat în propria viaţă. Trebuie să faci munca asta cu tine. Zi de
zi. Atunci când te surprinzi gândind la ce nu ai, ce nu-ţi place sau la
ce trebuia să se întâmple şi nu s-a întâmplat, opreşte-te şi
focalizează-ţi atenţia pe motivele pentru care poţi fi recunoscător.
Corpul îţi răspunde de fiecare dată pe măsura trăirilor tale. Nu
păcăleşti pe nimeni dacă nu faci treaba asta. În afară de tine.
Vrei să fii fericit sau să-ţi găseşti scuze?
Tu
ai de câştigat dacă alegi şi tot tu ai de pierdut dacă nu alegi. As
simple as that. Asta pentru că cea mai imporantă relaţie pe care o ai
este cu tine însuţi. Şi pentru că celorlalţi le dăruim ceea ce suntem,
mai presus de ceea ce facem. Încearcă să te focalizezi pe construirea
relaţiei cu cineva drag în timp ce în interiorul tău este haos, frustare
şi negativitate. Încearcă şi spune-mi tu ce obţii. Apoi fii în prezenţa
acestui om în timp ce în interiorul tău este linişte, iubire şi
recunoştinţă pentru tot ce ai în viaţa ta. Încearcă şi spune-mi tu ce
observi.
Nu te costă
nimic să faci alegerea asta. Decide să-ţi eliberezi mintea, sufletul şi
corpul de gânduri care te consumă. Pe cât posibil. Decide să te vindeci
de emoții negative. Încetează să te mai pedepseşti.
Iubeşte-te. Fericirea este la un gând distanță. -sursa- https://atractiasuccesului.wordpress.com/2015/01/30/fericirea-este-la-un-gand-distanta/
De la un timp prefer sa traiesc in lumea mea in care imi amintesc cu
placere de anii copilariei...in lumea in care mai am de daruit iubire
si intelegere,doresc si prefer o lume in care sunt OM...o lume
inconjurata de prieteni si oameni frumosi.Cred ca cel mai important
lucru pe lumea asta pe care-l poti darui cuiva , este un moment din
timpul tau...din viata ta...si acest lucru este foarte usor de daruit.
De aceea cu totii trebuie sa gasim acel moment,o clipa cand poti sa-i
spui o vorba buna cuiva Sunt zile cand prefer sa citesc decat sa
ascult minciunile oamenilor...am obosit de cei care nu sunt in stare sa
isi asume alegerile,sau un adevar. Respect si-i iubesc pe acei oameni
care au un caracter frumos,lipsiti de complexe de inferioritate si
mi-as dori sa cunosc cat mai multi in viata asta, pe care o am acum.
Iubesc lumea mea, pentru ca in ea traiesc oameni normali ce iubesc si daruiesc cu sufletul deschis si nu oameni ce judeca, eticheteaza , care la fiecare pas arata cu degetul si mereu sunt nemultumiti de tot ce-i inconjoara.
Viata nu este deloc asa cum am vrea noi...parca pentru unii este
mult mai complicata si plina de stres...stiu...viata este grea,poate
prea dureroasa pentru a mai rezista suferintei. Totul parca se schimba
mult prea repede...oamenii in care am avut incredere si i-am iubit
candva,ei au fost cei care m-au dezamagit. Cred ca toti avem parte de
astfel de surprize...este dureros si totusi se intampla. Stiti cum se
zice "ce nu te omoara te face mai puternic"...pe mine ma face mai
puternica...dar imi lasa niste cicatrici greu de suportat.Pe masura ce inaintam in varsta, viata devine foarte complicata.Oamenii se schimba. Viata e o lupta, e o cruce greu de dus. Dumnezeu ne incearca pe toti,incat viata ne urca, ne coboara, acum suntem pe val, in secunda urmatoare viata te joaca in picioare.Ce sa faci, unde sa fugi? Te ridici in timp de jos, incet incet, te
scuturi si mergi mai departe pentru ca nu exista o alta reteta pentru niciunul
din noi.
Pe mine viata m-a invatat ca oricat de greu mi-ar fi,am nevoie de
sperante,de vise , de iubire...si mai presus de toate cred ca
sentimentele,prietenia si iubirea sunt cele mai importante...dar nu
trebuie sa uit ca aspectul cel mai esential este frumusetea sufleteasca.
Un om nu trebuie sa fie frumos fizic,trebuie doar sa-i descoperi acea
frumusete interioara...si inca ceva ,nu trebuie sa uitam un lucru ca
oricine trece prin viata noastra
ramane acolo pentru totdeauna , nu iese si nu pleaca niciodata. Mi-a
placut sa fiu mereu o visatoare...dar o visatoare cu picioarele pe
pamant si nu am incetat nici o clipa sa visez...indraznesc sa cred in cele
mai marete vise,pentru ca merit ,sunt constienta ca ele vor deveni
realitate si mai stiu un lucru ca daca ar exista posibilitati ca visele
sa se implineasca... Dumnezeu nu mi-ar fi dat sperantele.
Au fost zile cand m-au dezamagit oamenii in care am crezut cel mai mult,asa
cum, ii am alaturi pe acei oameni la care nu m-am asteptat...sigur
aparentele insala... oamenii sunt interesati de diverse scopuri pana isi
vad interesele,dar cat timp nu mai faci obiectul intereselor lor...esti un zero. Din
nefericire,vom fi dezamagiti in fiecare zi de oameni dragi sufletului
nostru ,oameni de care ne-am atasat intr-un fel sau altul ,dar asta
este mergem inainte...nu avem ce face,timpul este singurul care va
decide incat trebuie sa stim sa ne pastram calmul si
rabdarea,intelegerea si linistea iar cei care ne iubesc si ne apreciaza
la adevarata noastra valoare,cei care sunt adevarati prieteni,vor fi
tot timpul langa noi,la bine,dar mai ales la greu. Trebuie sa fim
constienti ca toate sunt trecatoare,vrem sau nu,viata se scurge,si asta ne este destinul.
In viata toti avem tristeti si neimpliniri pe care le tinem
ferecate in sufletul nostru,dar cred ca este timpul sa stim sa zambim si
sa trecem cu grija peste toate nemultumirile noastre in care am simtit
ca le-am trait si ne-au durut . Sunt momente cand te dor aceste trairi
si cred ca acum este timpul sa te privesti detasat in oglinda si sa vezi
ca esti doar un om...cu greseli,griji si bucurii...un om care trebuie
sa inteleaga ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi
fericit...un om care a cunoscut binele si raul...un om visator,simplu si
cald care iubeste viata.
In sfarsit am inteles si eu ca fiecare zi din viata este o lupta...o
lupta apriga in care te lupti in primul rand cu tine,pentru tine,pentru
cei apropiati si cu toti. Spun o lupta,pentru ca in fiecare zi trebuie
sa fi in primul rand om...o lupta in care trebuie sa iei decizii corecte
. Daca pana acum eram o visatoare si credeam ca viata este roz,azi imi
dau seama ca de fapt nu are nici o culoare...este ca un camp de
lupta...un drum intortochiat cu suisuri si coborasuri. Am crezut
mereu ca viata nu are limite...ca pot sa zbor pana la cer ...poate ca tu
ca individ ai putea face acest lucru,dar intotdeauna exista persoane
care cu tot din adinsul te impiedica in zborul tau. Nu...nu sunt
melancolica sau pesimista...am revenit cu picioarele pe pamant,pentru ca
traiesc in lumea asta in care supravituieste cine reuseste. Vreau sa
fiu un om puternic,sa stiu sa zambesc chiar si atunci cand imi este
greu,pentru ca viata mi-a demonstrat ca totul are o rezolvare. Mi-am
impus intotdeauna sa fiu un om puternic ...stiu ca unui om puternic nu
ii sunt permise temerile, lacrimile, deznadejdile...un om puternic are
puncte de vedere precise, definite, clare...este cel care alege o cale
si merge intotdeauna pe ea.
Mereu suntem tentati sa spunem ca speranta este cea care moare
ultima,dar sunt cazuri cand pur si simplu ea te darama...visam atatea
lucruri frumoase...pana cand iti dai seama ca realitatea este alta,poate
prea dura. Este dureros cand realizezi ca timpul trece si ca la un
moment dat afli ca nu ai facut nimic din tot ce ti-ai propus...dar si
mai dureros este sa-ti privesti trecutul si sa ti-l imaginezi
altfel...si atunci spui ca viata este nedreapta...dar tot tu te
imbarbatezi si continui sa speri ca intr-o zi soarele rasare...iar
speranta nu moare niciodata...apoi descoperi o gramada de minunatii care
ar putea sa te faca sa vezi viata altfel si sa inveti sa pretuiesti
fiecare clipa care trece.
Am
invatat ca visele se pot destrama chiar si de la adierea unui vint sau a
unei bucurii si am mai invatat ca oricit ar incerca sufletul
sa supuna inima ...ea este mai tare si alege.Sufletul este schimbator
,se schimba dupa aparente ,dupa soare
,dupa vint .Si totusi undeva in universul acesta exista si energii puternic
adaptabile care supun si gandul si sufletul chiar si inima ,dar omul trebuie
sa caute aceste energii si sa le inteleaga , sa lucreze cu ele incat ca
ele sa-i aduca fericire, nu tristete pentru ca undeva aceste energii ne cauta si
ele pe noi .Stau si ma gandesc cati oare le gasesc cu adevarat ?
Intotdeauna am crezut ca cele mai bune ganduri frumoase ale unui om
sunt ca niste pietre pretioase...ele se nasc si cresc la caldura
sufletului .Cele bune sunt ascunse bine in suflet si se transforma in
vise pe care cu siguranta se vor indeplini. Totul depinde de noi
...depinde cat de mult credem in ele .Eu cred in visele mele si mai ales
in puterea gandului meu, pentru ca am ales sa-mi dezbrac sufletul de
tristete si sa imi adun in pumni lacrimi de fericire.
De multe ori simti nevoia sa dai timpul inapoi,stim cu totii ca nu putem
face acest lucru. Singurul mod de a ne intoarce in trecut sunt acele
amintiri in care am simtit ca suntem minunati si speciali. Se spune ca
omul invata cat traieste si ca viata este comparata ca o clepsidra de
nisip in care fiecare firicel de nisip reprezinta o clipa,o secunda sau
un moment de viata. Normal ar trebui sa zambim cu totii,sa percepem
viata ca pe ceva normal,cu diferitele firicele de nisip indiferent de
culoare, care trec prin clepsidra fiecaruia...cu bune si cu rele. Cred ca
singurul lucru care ne ramane de facut este sa ne traim viata asa cum
credem noi mai bine,sa fim mai buni,mai maleabili,mai iertatori pentru
ca avem...o singura viata.
Oriunde voi fi...nu voi uita ca soarele este mereu acolo...chiar daca
sunt nori...soarele este acolo sus si imi zambeste cu prietenie. Azi
poate sa se nasca un rasarit...totul este sa visam pentru ca tot astazi
poate sa se nasca mii de rasarituri. Imi imaginez ca ma ridic pe virful
picioarelor si desenez cu degetul sufletului
meu...stelele...cerul...visele mele...pentru ca zambetul contureaza
magia vietii mele.Zambind imi da o raza de soare pe care o daruiesc
tuturor celor dragi.
Daca
noi am putea picta lumea ,oare cum am picta-o ...daca noi am putea tese stele din insusi materia sufletului nostru
oare ce forma i-am da? Atunci cand noi privim in sufletul celuilalt
vedem aceeasi lume, acelasi soare ,acelasi rasarit
,acelasi apus ,acelasi inceput...acelasi infinit Toate sunt contopite intr-un
singur suflet in care celalalt vede si simte un univers pe care
doreste mereu sa-l priveasca ,sa-l inteleaga ,sa-l iubeasca si sa-i
daruiasca cele mai frumoase clipe .Trezirea brusca la
adevarata identitate a sufletului, te scoate in afara timpului.Este ca
atunci cand simti ca toata lumea e a ta si efectiv nu-ti
lipseste nimic.Nu mai ai nevoie de nimic din exterior pentru ca ai deja
totul in interior...si ca prin minune dispare frica de a pierde.De ceva
timp, am aflat ca exista o vointa divina care e mai presus de vointa
noastra. Cand unele lucruri se petrec altfel decat mi-am propus, imi
spun: ce
vrea de fapt universul sa-mi comunice.Poate este timpul sa fiu mai
atenta la mine.Daca stau sa analizez cat daruiesc intr-o zi,stiu ca nu
este prea mult…realizez
cat de mult ma acapareaza treburile cotidiene, cursurile....uit de mine
uneori,.desi un zambet poate lumina chipul si
ziua cuiva.Oare este atat de greu sa daruiesti un zambet? Nimic nu este
greu in lumea noastra...asa ca de astazi imi propun sa zambesc mai des
si in orice situatie.
"Am disprețuit. Apoi am învățat să iert. Am plâns. Pentru toate
motivele posibile. Lacrimile vin din suflet și se duc tot acolo,
vindecându-l. E un paradox. Dar e cât se poate de adevărat. Am
fugit. Și de oameni și de mine însumi. Apoi am învățat să-i accept și să
mă accept. Și totuși, mai am momente când fug. Mai ales de mine."
-sursa-https://www.facebook.com/momenteinviata/-
Suntem asa de grabiti in lumea asta si poate prea stresati de fiecare zi
care trece peste noi. Poate ca fiecare dintre noi se bucura ca a mai
trecut o zi si ca am scapat de grijile cotidiene. Uitam in fiecare zi sa
ne bucuram de lucruri marunte si nu ne dam seama ca acestea merita tot
timpul din lume. Sigur...timpul nostru nu se mai intoarce si sunt clipe
cand chiar uitam sa dam timpului...timp. Am ajuns sa nu mai avem timp
de ceilalti de langa noi...dar pentru noi!...si uite asa ne dam seama ca
nici timpul nu mai are rabdare cu noi.Ma intreb de multe ori...oare
cat ne costa o vorba buna,o mangaiere sau o imbratisare in acesta lume
grabita ? Din cate stiu eu...nimic...trebuie doar sa ai rabdare si sa
vrei.
In lumea noastra nu exista oameni perfecti ... toti gresim la un moment
dat,dar ceea ce este mai rau si acest lucru il spun cu toata convingerea
ca sunt foarte putini oameni care recunosc atunci cand gresesc sau au
puterea de a-si cere iertare. Nimeni nu a venit in viata asta ca sa fie
perfect...ci ca sa fie uman. Sigur,incercam din rasputeri sa facem cat
mai multe lucruri bune,multe aproape de perfectiune incat sa fim cat mai
corecti,dar cel mai important lucru este ca daca gresim ,trebuie sa
stim sa ne cerem si iertare. Stiu ca niciodata nu suntem perfect
pregatiti pentru viata, dar vine o vreme cand trebuie sa invatam sa si
pierdem...pentru ca a invata sa pierzi face parte din viata noastra.
In
fiecare zi ma straduiesc sa urc o scara.In ziua cand voi ajunge la
ultima treapta inseamna ca am reusit sa-i iubesc pe toti si atunci toti
oamenii vor fi la fel de importanti pentru mine.Pana atunci urc cu grija,
sa nu cumva sa alunec si sa pierd ce-am invatat.Cred ca nimic nu este intamplator...am intalnit oameni de care am avut nevoie sau au avut nevoie de mine la un moment dat,am trait experiente,am invatat lucruri noi,iar peste un timp, am cunoscut acel sentiment de multumire ca s-a intamplat.
Inchei cu Trebuie sa Traiesc.
gabriella.
Nimic
nu este întâmplător... am întâlnit oameni de care am avut nevoie sau au
avut nevoie de mine la un moment dat; am trăit experiențe, am învățat
lucruri... iar peste un timp am cunoscut acel sentiment de ”mulțumire că
s-a întâmplat”... Nimic nu este întâmplător...cât adevăr... - See more
at:
http://www.irinab.com/2011/04/oamenii-nu-se-intalnesc-intamplator.html#sthash.ML09Mn0m.dpuf
Nimic
nu este întâmplător... am întâlnit oameni de care am avut nevoie sau au
avut nevoie de mine la un moment dat; am trăit experiențe, am învățat
lucruri... iar peste un timp am cunoscut acel sentiment de ”mulțumire că
s-a întâmplat”... Nimic nu este întâmplător...cât adevăr... - See more
at:
http://www.irinab.com/2011/04/oamenii-nu-se-intalnesc-intamplator.html#sthash.ML09Mn0m.dpuf
Nimic
nu este întâmplător... am întâlnit oameni de care am avut nevoie sau au
avut nevoie de mine la un moment dat; am trăit experiențe, am învățat
lucruri... iar peste un timp am cunoscut acel sentiment de ”mulțumire că
s-a întâmplat”... Nimic nu este întâmplător...cât adevăr... - See more
at:
http://www.irinab.com/2011/04/oamenii-nu-se-intalnesc-intamplator.html#sthash.ML09Mn0m.dpuf