In viata toti avem tristeti si neimpliniri pe care le tinem
ferecate in sufletul nostru,dar cred ca este timpul sa stim sa zambim si
sa trecem cu grija peste toate nemultumirile noastre in care am simtit
ca le-am trait si ne-au durut . Sunt momente cand te dor aceste trairi
si cred ca acum este timpul sa te privesti detasat in oglinda si sa vezi
ca esti doar un om...cu greseli,griji si bucurii...un om care trebuie
sa inteleaga ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi
fericit...un om care a cunoscut binele si raul...un om visator,simplu si
cald care iubeste viata.
Simplu, cald, visător... Văd familia adunată în jurul mesei unde o pâine mare, de abia scoasă din cuptor, se răcește. Este sfârșitul zilei de muncă și al grijilor. Apa și rugăciunea le-au limpezit chipurile. Așteaptă acum, obosiți, privindu-se doar, cu drag, unul pe celălalt. Printre aburii calzi, sufletele ușoare li se înalță cu amintiri nostime și duioase, cu gânduri de mulțumire că sunt aproape, că or să împartă cuvântul bun al pământului. Încet, încet, lumină le umple ochii, împingând întunericul spre colțurile încăperii, unde vise frumoase, de fericire încep să se pregătească de noapte. Iar lor li se pregătesc haine de sărbătoare, să le întâmpine, dintre umbrele de la picioare, din pocnetele stinse ale jarului, de dincolo de fereastra ca o oglindă și de departe, de foarte departe, povești despre speranță de spus în șoaptă pe înserat și zâmbete, multe zâmbete...
Simplu, cald, visător... Văd familia adunată în jurul mesei unde o pâine mare, de abia scoasă din cuptor, se răcește. Este sfârșitul zilei de muncă și al grijilor. Apa și rugăciunea le-au limpezit chipurile. Așteaptă acum, obosiți, privindu-se doar, cu drag, unul pe celălalt. Printre aburii calzi, sufletele ușoare li se înalță cu amintiri nostime și duioase, cu gânduri de mulțumire că sunt aproape, că or să împartă cuvântul bun al pământului. Încet, încet, lumină le umple ochii, împingând întunericul spre colțurile încăperii, unde vise frumoase, de fericire încep să se pregătească de noapte. Iar lor li se pregătesc haine de sărbătoare, să le întâmpine, dintre umbrele de la picioare, din pocnetele stinse ale jarului, de dincolo de fereastra ca o oglindă și de departe, de foarte departe, povești despre speranță de spus în șoaptă pe înserat și zâmbete, multe zâmbete...
RăspundețiȘtergere