In sfarsit am inteles si eu ca fiecare zi din viata este o lupta...o
lupta apriga in care te lupti in primul rand cu tine,pentru tine,pentru
cei apropiati si cu toti. Spun o lupta,pentru ca in fiecare zi trebuie
sa fi in primul rand om...o lupta in care trebuie sa iei decizii corecte
. Daca pana acum eram o visatoare si credeam ca viata este roz,azi imi
dau seama ca de fapt nu are nici o culoare...este ca un camp de
lupta...un drum intortochiat cu suisuri si coborasuri. Am crezut
mereu ca viata nu are limite...ca pot sa zbor pana la cer ...poate ca tu
ca individ ai putea face acest lucru,dar intotdeauna exista persoane
care cu tot din adinsul te impiedica in zborul tau. Nu...nu sunt
melancolica sau pesimista...am revenit cu picioarele pe pamant,pentru ca
traiesc in lumea asta in care supravituieste cine reuseste. Vreau sa
fiu un om puternic,sa stiu sa zambesc chiar si atunci cand imi este
greu,pentru ca viata mi-a demonstrat ca totul are o rezolvare. Mi-am
impus intotdeauna sa fiu un om puternic ...stiu ca unui om puternic nu
ii sunt permise temerile, lacrimile, deznadejdile...un om puternic are
puncte de vedere precise, definite, clare...este cel care alege o cale
si merge intotdeauna pe ea.
Puternici, da, însă ca să avem grijă de vis, să tindem spre a-l îndeplini. De unde ne vine puterea interioară e și visul; adevăratul vis, nu aparențele în care se amestecă. Noi cei care am primit visul în dar, acces la putere avem chiar prin el. Dacă pentru o vreme trebuie să fim doar puternici, ca niște stânci, fie. Fie de dragul visului, nu împietrindu-ne inimile. Pentru că după o vreme, când inamicii noștri se vor potoli ori vor fi intrat în obișnuit, sau chiar în timpul luptei, ni se va aduce aminte de vis. Și atunci trebuie să fim receptivi, altfel ne pierdem treptat puterea. Pentru că nu ne-am născut ca să devenim regi ai junglei, doar niște brute, doar puternici.
Ci ne-am născut pentru a da lumii o șansă la mai mult, omenirii de mâine măcar. Să fim deci și puternici și visători. Echilibrați. Căci natura este periculoasă și frumoasă în același timp. Dacă vedem doar frumusețea sau pericolul rămânem la nivelul naturii, uitând de legătura cu Divinitatea. Iar de Sus ni se cere să evoluăm. Suișuri și coborâșuri tot vor fi, fără voia ori vina noastră. Dar trebuie să ne ținem de firul călăuzitor al visului, indiferent de aparențele care îl ascund, indiferent de forma pe care trebuie să o luăm la exterior sau chiar la interior. Încrederea în vis este adevărata cale. Acolo să ne găsim tăria de a înfrunta cele trecătoare.
Puternici, da, însă ca să avem grijă de vis, să tindem spre a-l îndeplini. De unde ne vine puterea interioară e și visul; adevăratul vis, nu aparențele în care se amestecă. Noi cei care am primit visul în dar, acces la putere avem chiar prin el. Dacă pentru o vreme trebuie să fim doar puternici, ca niște stânci, fie. Fie de dragul visului, nu împietrindu-ne inimile. Pentru că după o vreme, când inamicii noștri se vor potoli ori vor fi intrat în obișnuit, sau chiar în timpul luptei, ni se va aduce aminte de vis. Și atunci trebuie să fim receptivi, altfel ne pierdem treptat puterea. Pentru că nu ne-am născut ca să devenim regi ai junglei, doar niște brute, doar puternici.
RăspundețiȘtergereCi ne-am născut pentru a da lumii o șansă la mai mult, omenirii de mâine măcar. Să fim deci și puternici și visători. Echilibrați. Căci natura este periculoasă și frumoasă în același timp. Dacă vedem doar frumusețea sau pericolul rămânem la nivelul naturii, uitând de legătura cu Divinitatea. Iar de Sus ni se cere să evoluăm. Suișuri și coborâșuri tot vor fi, fără voia ori vina noastră. Dar trebuie să ne ținem de firul călăuzitor al visului, indiferent de aparențele care îl ascund, indiferent de forma pe care trebuie să o luăm la exterior sau chiar la interior. Încrederea în vis este adevărata cale. Acolo să ne găsim tăria de a înfrunta cele trecătoare.
RăspundețiȘtergere