Si totusi sunt o persoana norocoasa pentru ca ma uit in jurul meu si vad
oameni cu probleme mari de viata care efectiv imi dau fiori...stau si
ma gandesc cum rezista acesti oameni,pentru ca eu cand am o problema mi
se pare ca a venit sfarsitul lumii...si eu am avut probleme mari cu
sanatatea dar m-am agatat cu disperare de acel firicel de viata care
mai exista. Cred ca este o scoala a vietii sa suferi pentru ca apoi dupa
ce vei trece acel obstacol vei deveni mai puternic...mereu mi-am zis
faptul ca traiesc, imi da speranta ca voi depasi toate obstacolele in
clipa urmatoare...chiar si in viitorii ani si este necesar sa accentuez
cuvintul Trebuie sa rezist si sa trec peste orice problema ce apare in
viata mea.Poate nu a-ti inteles ce am vrut sa scriu,dar am o prietena
care nu a stiut nici o clipa sa profite de acest "Trebuie"...si acum
este prea tarziu pentru ea...din pacate.Eu personal am convingerea ca
trebuie sa ai puterea de a merge mai departe chiar si atunci cand e mai greu incat sa sti sa tii piept "celor negre".
...Când punem accentul pe aspectul vieții de a fi o școală, atunci singurul criteriu de evaluare a fenomenelor vieții este valoarea lor de lecție sau de examen. Și cum examenele au loc doar când și când, restul timpului ar putea fi văzut ca o perioadă de studiu întreruptă de mici recreații, așa că n-am putem spune că e vreodată prea târziu, pentru învățare. Chiar când e prea târziu pentru a ne mai imagina un viitor pornind de la o bază reală de sănătate fizică, putem folosi fiecare clipă a prezentului pentru a observa, a proba, a exersa, și chiar pentru a ne bucura. De fapt, dacă știm că e prea târziu pentru o viață obișnuită, putem renunța să mai depindem de programul școlar și putem să ne stabilim singuri recreațiile și vacanțele. ...În timp ce scriam aceste rânduri mi-am amintit de filmul Sweet November: Sara știa de apropierea inevitabilă a sfârșitului și a decis că nu-i mai rămâne decât să se bucure de viață, cât de mult. Să ne asumăm libertatea de a ne bucura în fața realității care impune contrariul... Ce putere ar fi dovedită și aici...
Multumesc frumos Andrei ptr toate comentariile pe care le-ai facut pe blogul meu. De fiecare data imi face placere de felul cum dezvolti ideile in legatura cu subiectul respectiv.Multumesc!!!
...Când punem accentul pe aspectul vieții de a fi o școală, atunci singurul criteriu de evaluare a fenomenelor vieții este valoarea lor de lecție sau de examen. Și cum examenele au loc doar când și când, restul timpului ar putea fi văzut ca o perioadă de studiu întreruptă de mici recreații, așa că n-am putem spune că e vreodată prea târziu, pentru învățare. Chiar când e prea târziu pentru a ne mai imagina un viitor pornind de la o bază reală de sănătate fizică, putem folosi fiecare clipă a prezentului pentru a observa, a proba, a exersa, și chiar pentru a ne bucura. De fapt, dacă știm că e prea târziu pentru o viață obișnuită, putem renunța să mai depindem de programul școlar și putem să ne stabilim singuri recreațiile și vacanțele. ...În timp ce scriam aceste rânduri mi-am amintit de filmul Sweet November: Sara știa de apropierea inevitabilă a sfârșitului și a decis că nu-i mai rămâne decât să se bucure de viață, cât de mult. Să ne asumăm libertatea de a ne bucura în fața realității care impune contrariul... Ce putere ar fi dovedită și aici...
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos Andrei ptr toate comentariile pe care le-ai facut pe blogul meu. De fiecare data imi face placere de felul cum dezvolti ideile in legatura cu subiectul respectiv.Multumesc!!!
Ștergere