De la un timp prefer sa traiesc in lumea mea in care imi amintesc cu
placere de anii copilariei...in lumea in care mai am de daruit iubire
si intelegere,doresc si prefer o lume in care sunt OM...o lume
inconjurata de prieteni si oameni frumosi.Cred ca cel mai important
lucru pe lumea asta pe care-l poti darui cuiva , este un moment din
timpul tau...din viata ta...si acest lucru este foarte usor de daruit.
De aceea cu totii trebuie sa gasim acel moment,o clipa cand poti sa-i
spui o vorba buna cuiva Sunt zile cand prefer sa citesc decat sa
ascult minciunile oamenilor...am obosit de cei care nu sunt in stare sa
isi asume alegerile,sau un adevar. Respect si-i iubesc pe acei oameni
care au un caracter frumos,lipsiti de complexe de inferioritate si
mi-as dori sa cunosc cat mai multi in viata asta, pe care o am acum.
Iubesc lumea mea, pentru ca in ea traiesc oameni normali ce iubesc si daruiesc cu sufletul deschis si nu oameni ce judeca, eticheteaza , care la fiecare pas arata cu degetul si mereu sunt nemultumiti de tot ce-i inconjoara.
Nemulțumirea e mereu posibilă. La fel și mulțumirea. Prima e timp pierdut, nu doar neoferindu-l celorlalți, ci pentru noi. Pentru că, finalmente, de la viață, ne alegem doar cu ceea ce simțim, în fiecare clipă. Bogații și săracii, cei norocoși și cei ghinioniști, cei mai abili și cei mai neîndemânatici, toți - se bucură la fel și suferă la fel. Ceea ce ne permitem să simțim depinde de standardele ce ni le-am impus; pentru care ne-am dat acordul, chiar dacă n-am fost conștienți. Unele standarde n-or să ne satisfacă niciodată - se potrivesc cu inegalitatea din lume. Dar pot fi standarde și foarte permisive, legate de acele lucruri care pentru toată lumea sunt la fel. Exemplu: să mă bucur de cer - depinde doar de mine cât de mult, fiind pe măsura îndrăznelii mele de a-i percepe frumusețea. E aceeași bucurie cu a altuia față de același cer. De fapt, e aceeași bucurie ca față de orice lucru. Nu compensează diferența dintre lucruri. Dar nici iluzie nu este. Mulțumirea este o întreținere a unui tonus psihic pozitiv. Și de acolo ne poate veni energia pentru a întreprinde acțiuni în sensul îmbunătățirii vieții noastre. Pot veni idei despre a trăi în a lume altfel, laolaltă cu vechile condiții nemulțumitoare, dar fără a ne mai împiedica de ele; mai puțin întâi, mai mult mai târziu. Este o șansă de a trăi mai bine, sau altceva măcar - ceva ales de noi.
Nemulțumirea e mereu posibilă. La fel și mulțumirea. Prima e timp pierdut, nu doar neoferindu-l celorlalți, ci pentru noi. Pentru că, finalmente, de la viață, ne alegem doar cu ceea ce simțim, în fiecare clipă. Bogații și săracii, cei norocoși și cei ghinioniști, cei mai abili și cei mai neîndemânatici, toți - se bucură la fel și suferă la fel. Ceea ce ne permitem să simțim depinde de standardele ce ni le-am impus; pentru care ne-am dat acordul, chiar dacă n-am fost conștienți. Unele standarde n-or să ne satisfacă niciodată - se potrivesc cu inegalitatea din lume. Dar pot fi standarde și foarte permisive, legate de acele lucruri care pentru toată lumea sunt la fel. Exemplu: să mă bucur de cer - depinde doar de mine cât de mult, fiind pe măsura îndrăznelii mele de a-i percepe frumusețea. E aceeași bucurie cu a altuia față de același cer. De fapt, e aceeași bucurie ca față de orice lucru. Nu compensează diferența dintre lucruri. Dar nici iluzie nu este. Mulțumirea este o întreținere a unui tonus psihic pozitiv. Și de acolo ne poate veni energia pentru a întreprinde acțiuni în sensul îmbunătățirii vieții noastre. Pot veni idei despre a trăi în a lume altfel, laolaltă cu vechile condiții nemulțumitoare, dar fără a ne mai împiedica de ele; mai puțin întâi, mai mult mai târziu. Este o șansă de a trăi mai bine, sau altceva măcar - ceva ales de noi.
RăspundețiȘtergere