Imi pasa de acei oameni care ma inteleg si m-au apreciat pentru ceea ce
sunt...imi pasa de trecatorul intalnit si grabit care goneste spre
destinatii necunoscute...imi pasa de acei oameni care mi se lipesc de
inima pentru tot restul vietii...imi pasa de tot ce este frumos ,curat
si sincer. Nu pot sa tolerez minciuna,prostia si tradarea, pentru mine
sunt sunt niste defecte pe care eu cel putin nu le pot accepta. Cred ca
sunt lucrurile cele mai josnice...urasc nepasarea pe care o au unele
persoane fata de acele lucruri ce pot sa-i afecteze pe cei din
jur...urasc cand cineva se crede superior...urasc cand un om isi bate
joc de alti oameni. Dar din pacate astfel de oameni ii descoperi abia
dupa ce te-au lovit.
Poate fi altfel. Loviturile pot fi anticipate, oamenii pot fi văzuți așa cum sunt. Această capacitate de prevedere vine din evoluția conștienței despre sine în raport cu lumea. Creșterea conștienței despre sine ne aduce un mai mare respect față de noi înșine în raporturile cu ceilalți și o mai mare responsabilitate față de propriul fel de a fi și față de propriile acțiuni. În ”Arta de a Iubi”, Don Ruiz vorbește despre importanța de a deveni conștienți că dispunem de toată iubirea de care avem nevoie, aceasta fiind în strânsă legătură cu iubirea de sine. În carte se vorbește și despre cum relațiile ar trebuie să fie de participare a fiecăruia cu propria expresie a iubirii. În tradiția urmată de Don Ruiz, dobândirea Artei de a Iubi trebuie pregătită de antrenarea în artele Lucidității (a vedea obiectiv) și Transformării (a ne schimba obișnuințele greșite). Toți avem abilități latente care trebuie să fie exersate pentru a se dezvolta. Fie că vorbim despre funcții ale creierului, fie că vorbim despre activitatea unor centre energetice, o zonă nedezvoltată poate constitui un blocaj în calea evoluției conștienței. În propria mea transformare, de exemplu, câțiva ani mi-a fost dat să lucrez doar la dezvoltarea gândirii logice în legătură cu acordarea încrederii.
Pentru a evolua trebuie să ne angajăm cu toate resursele interioare, continuu, în urmarea unor principii înalte: Adevărul, Binele, Frumusețea și altele; baza este spirituală. Cel mai adesea, aceasta presupune să renunțăm la relații care ne țin pe loc, chiar cu prețul unor pierderi de statut social sau de putere asupra altora și a consecințelor materiale care decurg de aici. Atât de mulți oameni se mulțumesc cu satisfacția pe care le-o oferă moduri de relaționare inferioară, părți care, ca singure mijloace de exprimare, nu pot constitui decât forme denaturate, degenerate ale interacțiunilor complete menite pentru ființa umană. Acești oameni adesea îi împiedică și pe alții să evolueze. Ajungem să îi recunoaștem pe măsură ce evoluăm, pe măsură ce se face ordine în interiorul nostru. Se poate manifesta în noi, de la începutul vieții, o mare capacitate de a iubi. Ea trebuie însă să fie echilibrată de o la fel de mare putere mentală - atât de raționare cât și de percepere clară - pentru a se manifesta cu succes. Simpla punere a speranței în binele din noi și din ceilalți nu este suficientă. Presupune o cedare a responsabilității gândirii în relație față de celălalt, iar aceasta este greșit chiar față de un om cu cele mai curate intenții; totodată, înseamnă să ne implicăm cu tot sufletul cedându-i celuilalt controlul asupra sufletului nostru.
Locul speranței este alături de principiile înalte, care depășesc nivelul oricărui om, noi înșine inclusiv. Să ne asumăm responsabilitatea față de principiul iubirii, totuna cu respectul de sine, presupune să menținem controlul asupra părții noastre din relație folosindu-ne de rațiune. Pornind de la acest echilibru interior, putem avea o abordare a relațiilor cu ceilalți cu baza în presupunerea că ne putem aștepta la orice, atât din partea lor cât și din partea noastră. Putem oferi puțin la început și vedea ce ni se oferă în schimb. Dacă suntem mulțumiți, putem oferi puțin mai mult. Relațiile corecte sunt de complementare cu implicări de egală intensitate. E responsabilitatea noastră să evaluăm ceea ce ni se oferă și să comparăm cu ceea ce oferim noi. Dezvoltarea puterii mentale ne oferă și capacitatea de a ne forma, prin găsirea și organizarea de informații utile, o înțelegere care ne permite să stabilim valoarea lucrurilor oferite. Puterea mentală mai presupune și abilitatea de a simți nivelul spiritual al celuilalt, puritatea intențiilor; la nivelele de mai jos, simțim dacă ne potrivim fizic, emoțional, dacă celălalt gândește pozitiv sau negativ și altele.
Un alt aspect important al abordării relațiilor cu ceilalți este că trebuie să evităm să ne grăbim. Trebuie să ajungem să îi cunoaștem mai bine înainte de a ne implica mai mult. Decizii luate în câteva minute pot avea consecințe de mulți ani - muncă în zadar de a fructifica relații care ne epuizează - după care avem nevoie de încă mulți ani ca să ne recuperăm. E mai bine să există o lungă perioadă de probă, o lungă curtare, în care să ajungem să ne cunoaștem bine unul pe celălalt și în cadrul relației înainte să ne dedicăm; fie că este o relație de afaceri, profesională, o prietenie sau o relație intimă. E posibil ca anumite laturi ale personalităților noastre și anumite tendințe ale destinului nostru să apară sau să se accentueze doar în cadrul relației. În cadrul relațiilor intime, în particular, oamenii se grăbesc mânați de nevoi fiziologice care se cer satisfăcute; inclusiv nevoia de relaționare emoțională. Relațiile intime sunt adesea asociate și cu o nevoie de siguranță socială. Satisfacerea doar a acestor nevoi însă nu poate conduce la fericire. Oamenii ajung să disocieze spiritul de relație, căutând completare în distracții, activități intelectuale care îi izolează, sau religie; ajung să trăiască vieți fragmentate. Răbdarea poate veni din punerea bazei existenței noastre în principiile înalte și apropierea de ceilalți prin ceea ce putem exprima mai bun, care de obicei ia o formă mai sofisticată la care se ajunge cu un efort mai mare.
Toate nivelele ființei umane sunt menite să fie implicate în iubire, însă este bine ca cele inferioare să fie călăuzite de cele superioare; nu se pune problema ca iubirea sau gândirea să fie una superioară celeilalte - acestea trebuie să fie în echilibru, la fiecare nivel. O abordare corectă a relațiilor cu ceilalți implică să nu oferim niciodată totul, adică să nu ne oferim niciodată pe noi înșine cu totul. Să oferim totul este să pierdem legătura prin spirit cu Divinitatea și atunci cum s-ar mai putea exprima iubirea prin noi? În esența noastră trebuie să rămânem ancorați spiritual la nivelul principiilor înalte. Acolo ne găsim capacitatea de a acționa, prin iubire sau pentru a lua poziție în cazul unor nereguli din cadrul relației. ...Am spus atâtea lucruri, Gabriela. Andrei a crezut că vă poate proteja, că poate preveni punerea încrederii dumneavoastră în oameni care nu o merită. Am dorit o exprimare fermă și clară, însă sper să nu fi părut că am încercat să vă vorbesc altfel decât de la egal. Sunt încă atât de departe de perfecțiune. Vă rog să primiți îndemnurile mele ca pe ale unui prieten care v-a invitat să priviți prin ochii lui, pentru puțin timp, lucrurile care vă preocupă.
Poate fi altfel. Loviturile pot fi anticipate, oamenii pot fi văzuți așa cum sunt. Această capacitate de prevedere vine din evoluția conștienței despre sine în raport cu lumea. Creșterea conștienței despre sine ne aduce un mai mare respect față de noi înșine în raporturile cu ceilalți și o mai mare responsabilitate față de propriul fel de a fi și față de propriile acțiuni. În ”Arta de a Iubi”, Don Ruiz vorbește despre importanța de a deveni conștienți că dispunem de toată iubirea de care avem nevoie, aceasta fiind în strânsă legătură cu iubirea de sine. În carte se vorbește și despre cum relațiile ar trebuie să fie de participare a fiecăruia cu propria expresie a iubirii. În tradiția urmată de Don Ruiz, dobândirea Artei de a Iubi trebuie pregătită de antrenarea în artele Lucidității (a vedea obiectiv) și Transformării (a ne schimba obișnuințele greșite). Toți avem abilități latente care trebuie să fie exersate pentru a se dezvolta. Fie că vorbim despre funcții ale creierului, fie că vorbim despre activitatea unor centre energetice, o zonă nedezvoltată poate constitui un blocaj în calea evoluției conștienței. În propria mea transformare, de exemplu, câțiva ani mi-a fost dat să lucrez doar la dezvoltarea gândirii logice în legătură cu acordarea încrederii.
RăspundețiȘtergerePentru a evolua trebuie să ne angajăm cu toate resursele interioare, continuu, în urmarea unor principii înalte: Adevărul, Binele, Frumusețea și altele; baza este spirituală. Cel mai adesea, aceasta presupune să renunțăm la relații care ne țin pe loc, chiar cu prețul unor pierderi de statut social sau de putere asupra altora și a consecințelor materiale care decurg de aici. Atât de mulți oameni se mulțumesc cu satisfacția pe care le-o oferă moduri de relaționare inferioară, părți care, ca singure mijloace de exprimare, nu pot constitui decât forme denaturate, degenerate ale interacțiunilor complete menite pentru ființa umană. Acești oameni adesea îi împiedică și pe alții să evolueze. Ajungem să îi recunoaștem pe măsură ce evoluăm, pe măsură ce se face ordine în interiorul nostru. Se poate manifesta în noi, de la începutul vieții, o mare capacitate de a iubi. Ea trebuie însă să fie echilibrată de o la fel de mare putere mentală - atât de raționare cât și de percepere clară - pentru a se manifesta cu succes. Simpla punere a speranței în binele din noi și din ceilalți nu este suficientă. Presupune o cedare a responsabilității gândirii în relație față de celălalt, iar aceasta este greșit chiar față de un om cu cele mai curate intenții; totodată, înseamnă să ne implicăm cu tot sufletul cedându-i celuilalt controlul asupra sufletului nostru.
RăspundețiȘtergereLocul speranței este alături de principiile înalte, care depășesc nivelul oricărui om, noi înșine inclusiv. Să ne asumăm responsabilitatea față de principiul iubirii, totuna cu respectul de sine, presupune să menținem controlul asupra părții noastre din relație folosindu-ne de rațiune. Pornind de la acest echilibru interior, putem avea o abordare a relațiilor cu ceilalți cu baza în presupunerea că ne putem aștepta la orice, atât din partea lor cât și din partea noastră. Putem oferi puțin la început și vedea ce ni se oferă în schimb. Dacă suntem mulțumiți, putem oferi puțin mai mult. Relațiile corecte sunt de complementare cu implicări de egală intensitate. E responsabilitatea noastră să evaluăm ceea ce ni se oferă și să comparăm cu ceea ce oferim noi. Dezvoltarea puterii mentale ne oferă și capacitatea de a ne forma, prin găsirea și organizarea de informații utile, o înțelegere care ne permite să stabilim valoarea lucrurilor oferite. Puterea mentală mai presupune și abilitatea de a simți nivelul spiritual al celuilalt, puritatea intențiilor; la nivelele de mai jos, simțim dacă ne potrivim fizic, emoțional, dacă celălalt gândește pozitiv sau negativ și altele.
RăspundețiȘtergereUn alt aspect important al abordării relațiilor cu ceilalți este că trebuie să evităm să ne grăbim. Trebuie să ajungem să îi cunoaștem mai bine înainte de a ne implica mai mult. Decizii luate în câteva minute pot avea consecințe de mulți ani - muncă în zadar de a fructifica relații care ne epuizează - după care avem nevoie de încă mulți ani ca să ne recuperăm. E mai bine să există o lungă perioadă de probă, o lungă curtare, în care să ajungem să ne cunoaștem bine unul pe celălalt și în cadrul relației înainte să ne dedicăm; fie că este o relație de afaceri, profesională, o prietenie sau o relație intimă. E posibil ca anumite laturi ale personalităților noastre și anumite tendințe ale destinului nostru să apară sau să se accentueze doar în cadrul relației. În cadrul relațiilor intime, în particular, oamenii se grăbesc mânați de nevoi fiziologice care se cer satisfăcute; inclusiv nevoia de relaționare emoțională. Relațiile intime sunt adesea asociate și cu o nevoie de siguranță socială. Satisfacerea doar a acestor nevoi însă nu poate conduce la fericire. Oamenii ajung să disocieze spiritul de relație, căutând completare în distracții, activități intelectuale care îi izolează, sau religie; ajung să trăiască vieți fragmentate. Răbdarea poate veni din punerea bazei existenței noastre în principiile înalte și apropierea de ceilalți prin ceea ce putem exprima mai bun, care de obicei ia o formă mai sofisticată la care se ajunge cu un efort mai mare.
RăspundețiȘtergereToate nivelele ființei umane sunt menite să fie implicate în iubire, însă este bine ca cele inferioare să fie călăuzite de cele superioare; nu se pune problema ca iubirea sau gândirea să fie una superioară celeilalte - acestea trebuie să fie în echilibru, la fiecare nivel. O abordare corectă a relațiilor cu ceilalți implică să nu oferim niciodată totul, adică să nu ne oferim niciodată pe noi înșine cu totul. Să oferim totul este să pierdem legătura prin spirit cu Divinitatea și atunci cum s-ar mai putea exprima iubirea prin noi? În esența noastră trebuie să rămânem ancorați spiritual la nivelul principiilor înalte. Acolo ne găsim capacitatea de a acționa, prin iubire sau pentru a lua poziție în cazul unor nereguli din cadrul relației. ...Am spus atâtea lucruri, Gabriela. Andrei a crezut că vă poate proteja, că poate preveni punerea încrederii dumneavoastră în oameni care nu o merită. Am dorit o exprimare fermă și clară, însă sper să nu fi părut că am încercat să vă vorbesc altfel decât de la egal. Sunt încă atât de departe de perfecțiune. Vă rog să primiți îndemnurile mele ca pe ale unui prieten care v-a invitat să priviți prin ochii lui, pentru puțin timp, lucrurile care vă preocupă.
RăspundețiȘtergere