In general eu sunt o optimista convinsa,dar sunt clipe in viata cand crezi ca totul se darama in jurul tau. Sigur ca nu am uitat ca viata este frumoasa dar zilele acestea am fost atat de concentrata pe problema care o am,incat gandurile mele pozitive parca au zburat. Nici nu vreau sa ma dezmit ce am scris pe acest blog despre Viata...sustin si cred in continuare ca trebuie sa credem ca viata este frumoasa,pentru ca frumusetea consta tocmai in urcusurile si coborasurile ei,intre acel constrast intre bine si rau...intre urat si frumos. Da...viata e frumoasa si din pacate realizam sa o pretuim mai mult abia atunci cand simtim ca o pierdem si mai ales atunci cand ne atentioneaza ca nu-i acordam respectul cuvenit. Si in cele mai multe cazuri asa facem cu totii! Pretuim viata numai in momentele cand simtim loviturile destinului,de aceea trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca viata este...bucurie si tristete.
gabriella.
Gabriela, mi-ar plăcea să fiu un gând de-al dumneavoastră! Mă primiți? Mi-ar plăcea să fiu: ”Sănătate”. Înainte să acceptați, totuși, trebuie să știți că aș fi foarte sâcâitor: Aș căuta să vă atrag atenția în orice chip; bine... poate nu chiar în orice chip, pentru că mi-aș dori să fiu un gând care să vă facă plăcere. M-aș împrieteni cu toate gândurile dumneavoastră frumoase și m-ar lăsa să vă mângâi cu ele, ca să vă închipuiți că sunteți în mijlocul lor, sănătoasă, puternică, bucurându-vă. V-aș tot chema încet: ”Ga-bri-e-la... Ga-bri-e-la...” până când dumneavoastră, dintre necazuri, ați întoarce capul și mi-ați zâmbi. V-aș ajuta să lăsați jos povara lor și v-aș așeza pe umeri, în loc, viziunea despre libertate ca niște aripi ușoare. Și cu fiecare respirație adâncă ar fi ca și cum ați bate din aripi și v-ați ridica încet de pe poteca ce traversa panta abrupta dintre extremele vieții. Ați pluti o vreme, lipsită de griji, până când zâmbetul dumneavoastră și-ar recăpăta întreaga strălucire a inimii. Și apoi v-ați îndrepta în sus, fără nici un efort, cu conștiința despre lumina de pretutindeni susținându-vă aripile.
RăspundețiȘtergereÎn sus pentru că binele, frumosul și bucuria sunt parcă mai potrivite pentru oglindirea unei ordini, unei armonii a vieții, nu e așa? Și dumneavoastră, pentru că vă veți simți din ce în ce mai ușoară și mai plină de energie, vi se va părea cel mai natural răspuns să fiți de acord. Dar după un timp, mâna care vă trăgea încet la început, o veți simți cum începe să vă dea drumul. Să nu vă tulburați. Era doar gândul despre sănătate, care îndeplinea decât rolul de a vă aminti de cea care sunteți cu adevărat. Veți fi devenit iarăși Gabriela prin care viața se poate exprima eliberată de umbre. Andrei a fost acolo doar când aveați nevoie de sprijin, de o povață. Dar dacă v-ar face plăcere să vă fie alături și când sunteți puternică, și când vă bucurați pe deplin de dumneavoastră, chemați-l încet: ”Sănătate...” Și dacă vă va veni să zâmbiți, pentru că vă veți ști așa cum vreți să fiți, sănătoasă, voi fi și eu acolo. Dar Gabriela... dacă nu legat de sănătate aveți necazuri, aș putea fi un alt gând care să vă însoțească. Nu trebuie decât să vă amintiți de mine cu acel nume și să mă lăsați să vă conduc, o vreme, atenția. Mă primiți? Ce ziceți?
RăspundețiȘtergere