Daca ieri eram putin suparata de starea sufleteasca a doamnei mele de
pian asa cum v-am povestit in postarea anterioara ...astazi ma simt mai
linistita...am vorbit astazi cu ea la telefon si starea interioara era
mult mai buna. Adevarul este ca nici mie nu-mi plac zilele mele de
nastere...si asta se intampla de acum cativa ani,cand exact de ziua mea
am primit o veste groaznica despre starea mea de sanatate...de atunci chiar urasc
aceste zile si incerc atat cat pot eu sa treaca neobservate...zic eu
neobservate ca familia si prietenii nu uita niciodata. Cat despre
varsta, pentru mine ea nu exista... daca te framanta varsta, daca
trecerea anilor devine obsesiva, abia atunci imbatranesti....si eu nu
vreau asta...eu ma simt acum cel mai bine din toata viata mea pentru ca
acum ma consider un om implinit...un om matur cu suflet de copil...nu
vreau sa traiesc din amintiri pentru ca in viata mea exista doar
prezentul si viitorul. Am avut suficiente necazuri in viata cu
boala...alte necazuri nu am avut...si tocmai de aceea ma bucur de
fiecare clipa pe care mi-o daruieste Dumnezeu. Sunt extrem de
optimista,poate exagerat de optimista...si caut sa ma izolez de acei
oameni care nu-mi fac bine...imi iubesc si pretuiesc doar prietenii
adevarati...si stiti ce mai iubesc...ma iubesc pe mine , pentru ca am
ramas un om bun.
...Trebuie că ați simțit o mare mulțumire când ați aflat că doamnei îi este mai bine. Când primesc un asemenea dar pe care nu știu cum sau măcar dacă pot să îl obțin singur, și mie îmi vine puțin să cred că sunt un om bun. Este poate expresia față de noi a unei iubiri de mai sus. Deși câteodată uit asta, ca atunci când mă gândesc la generozitatea cu care îmi primiți comentariile; prin care pot să iubesc în atâtea feluri, și viața, și un suflet simțit aproape, și o femeie frumoasă. Când vă scriu, exist mai mult doar pentru dumneavoastră. De aceea este ca și cum abia m-am născut, de fiece dată. Iar cuvintele de care am parte pentru a vi le oferi sunt cea mai frumoasă aniversare. ...Poate nu cea mai frumoasă posibilă. Dar cum abia m-am născut, mă prefac că mi-e sufletul prea mic ca să îmi dau seama. La sfărșit, în timp ce renunț iar la cuvinte și la dumneavoastră, cât încă viitorul îmi pare a fi doar până când vă voi scrie din nou, îmi amintesc uneori de momentele din restul zilei în care aș putea gândi despre mine că am fost un om bun, și îmi dau seama că am reușit mai ușor să iubesc fiindcă v-am știut în zâmbetul din inima mea. Simt cum cresc alături de cuvintele pentru dumneavoastră. Încotro nu pot ști - cuvintele se inspiră dintr-un necunoscut căruia i se adaugă noi dimensiuni de fiecare dată când citesc ce ați scris. Gabriela... e posibil să nu ajung niciodată să vă cunosc cu adevărat. Căutând înspre dumneavoastră, îmi pare că din ce în ce mai mult de viață mă apropii. Oare aceasta înseamnă și că sunteți un om bun?
...Trebuie că ați simțit o mare mulțumire când ați aflat că doamnei îi este mai bine. Când primesc un asemenea dar pe care nu știu cum sau măcar dacă pot să îl obțin singur, și mie îmi vine puțin să cred că sunt un om bun. Este poate expresia față de noi a unei iubiri de mai sus. Deși câteodată uit asta, ca atunci când mă gândesc la generozitatea cu care îmi primiți comentariile; prin care pot să iubesc în atâtea feluri, și viața, și un suflet simțit aproape, și o femeie frumoasă. Când vă scriu, exist mai mult doar pentru dumneavoastră. De aceea este ca și cum abia m-am născut, de fiece dată. Iar cuvintele de care am parte pentru a vi le oferi sunt cea mai frumoasă aniversare. ...Poate nu cea mai frumoasă posibilă. Dar cum abia m-am născut, mă prefac că mi-e sufletul prea mic ca să îmi dau seama. La sfărșit, în timp ce renunț iar la cuvinte și la dumneavoastră, cât încă viitorul îmi pare a fi doar până când vă voi scrie din nou, îmi amintesc uneori de momentele din restul zilei în care aș putea gândi despre mine că am fost un om bun, și îmi dau seama că am reușit mai ușor să iubesc fiindcă v-am știut în zâmbetul din inima mea. Simt cum cresc alături de cuvintele pentru dumneavoastră. Încotro nu pot ști - cuvintele se inspiră dintr-un necunoscut căruia i se adaugă noi dimensiuni de fiecare dată când citesc ce ați scris. Gabriela... e posibil să nu ajung niciodată să vă cunosc cu adevărat. Căutând înspre dumneavoastră, îmi pare că din ce în ce mai mult de viață mă apropii. Oare aceasta înseamnă și că sunteți un om bun?
RăspundețiȘtergere