Sunt momente, in care vrei sa fi singur cu sufletul tau .Recunosc ca am o slabiciune pentru acele clipe in care vreau sa fiu singura,pentru ca cea mai minunata liniste este aceea in care iti poti asculta bataile inimii
,a sufletului si poti vorbi vedea toate incaperile acestei minunate
energii precum si frumuseatea pe care o emana, atunci simti ca esti din
nou copil. In acele clipe toata frumueste
acestui univers maret ,o simti calda in fiinta ta si o poti tine in
palma ,pe care apoi intinzind-o s-o daruiesti fiintei dragi care este la
fel cel mai frumos univers.
...Pentru prima dată de când citesc ce ați scris, Gabriela, îmi pare că vă aud vocea lăuntrică prin care conversați doar cu dumneavoastră. Prezența ființei dragi stabilește, față de sufletul dumneavoastră, o ordine care nu lasă loc de cealaltă parte a lui, din lume, decât acelora care au aceeași ordine în propria viață. Chiar și așa, oricine din lume s-ar fi potrivit cuvintelor scrise, n-ar fi găsit loc nicăieri între ele... Cu același ritm al iubirii, sau cu altul, sau fără, vă privim în tăcere din spațiul dinainte de ”Sunt momente (...)”, în care încă așteptăm să ni se pară din nou că ne scrieți și nouă. ...De data aceasta lui Andrei îi vine greu să-și convingă sufletul că e singur cu el când vă răspunde. Își imaginează la ce vă referiți, dar ce ar putea să spună? Unde ar ajunge cuvintele lui? Cercul inimii este închis în jurul ființei dragi. Iar Andrei trebuie să îi respecte limitele. Poate... poate că ar fi potrivit ca Andrei să-și închipuie că vă protejează iubirea, tăcând, deși e mai mult un joc... Poate că de acum înainte, Andrei va citi aici doar ca să se inspire. Să ne scrieți cât mai frumos despre cum iubiți, bine? Astfel Andrei va putea să-și convingă sufletul că e singur cu el aici, chiar și dacă nu vă mai răspunde... Oare ce cuvinte o să aducă ziua de mâine...
...Pentru prima dată de când citesc ce ați scris, Gabriela, îmi pare că vă aud vocea lăuntrică prin care conversați doar cu dumneavoastră. Prezența ființei dragi stabilește, față de sufletul dumneavoastră, o ordine care nu lasă loc de cealaltă parte a lui, din lume, decât acelora care au aceeași ordine în propria viață. Chiar și așa, oricine din lume s-ar fi potrivit cuvintelor scrise, n-ar fi găsit loc nicăieri între ele... Cu același ritm al iubirii, sau cu altul, sau fără, vă privim în tăcere din spațiul dinainte de ”Sunt momente (...)”, în care încă așteptăm să ni se pară din nou că ne scrieți și nouă. ...De data aceasta lui Andrei îi vine greu să-și convingă sufletul că e singur cu el când vă răspunde. Își imaginează la ce vă referiți, dar ce ar putea să spună? Unde ar ajunge cuvintele lui? Cercul inimii este închis în jurul ființei dragi. Iar Andrei trebuie să îi respecte limitele. Poate... poate că ar fi potrivit ca Andrei să-și închipuie că vă protejează iubirea, tăcând, deși e mai mult un joc... Poate că de acum înainte, Andrei va citi aici doar ca să se inspire. Să ne scrieți cât mai frumos despre cum iubiți, bine? Astfel Andrei va putea să-și convingă sufletul că e singur cu el aici, chiar și dacă nu vă mai răspunde... Oare ce cuvinte o să aducă ziua de mâine...
RăspundețiȘtergere